Cu greu păcat că dragostea ne-am irosit-o,să nu lăsăm pe mâine clipa dată, azi;iubeşte-mă acum, iubeşte-mă iubito,cu braţele-mi întinse, în braţe lin să-mi cazi.Să-ntârziem zorirea-n altă clipă dată,ce duce în neprevăzut şi-n alt mister;să ştim povestea stelelot ce-au fost odată:şi ele, şi stelele, până la ziuă, pier.Ne fie: „carpe diem” tămăduitoare,prea multă viaţă-n viaţa asta n-a rămas;să ne trăim dar clipa; azi, că mâine, moare;să ardem ca un rug ce-avem în noi, de ars.