Să ardem!… de avem ceva de ars. Vasile Popovici: LITANIE DE SEARĂ

Vasile Popovici

Litanie de seară

Ne fie noaptea alb-albastră şi curată,

iar stele, cu noroc, ne ningă domolit;

binecuvântă-mă, frumoaso, dragă fată

şi lasă-mă să te iubesc cum n-am iubit.

Cu greu păcat că dragostea ne-am irosit-o,

să nu lăsăm pe mâine clipa dată, azi;

iubeşte-mă acum, iubeşte-mă iubito,

cu braţele-mi întinse, în braţe lin să-mi cazi.

Să-ntârziem zorirea-n altă clipă dată,

ce duce în neprevăzut şi-n alt mister;

să ştim povestea stelelot ce-au fost odată:

şi ele, şi stelele, până la ziuă, pier.

Ne fie: „carpe diem” tămăduitoare,

prea multă viaţă-n viaţa asta n-a rămas;

să ne trăim dar clipa; azi, că mâine, moare;

să ardem ca un rug ce-avem în noi, de ars.

Rubrica: lnvitaţie la lecturăAutor: Vasile POPOVICI