Vasile Popovici
Să n-ai, să ai copilărie
Cunosc un om ce-a fost cândva copil;
copilu-acela n-a avut copilărie,
că a venit din nicăieri un căpcăun
şi i-a furat copilăria.
Şi-a căutat copilu‘, pân‘ a-mbătrânit,
pe căpcăun; şi l-a găsit, şi l-a certat
că i-a furat copilăria; şi a luat-o înapoi.
Dar, neavând ce face-acum cu ea,
i-a dat-o unui biet copil ce nu putea
să meargă,
să calce cu „desculţe goale” iarbă,
să zburde ca un mânz prin lunci
şi prin ponoare, prin crânguri şi fâneaţă,
să simtă roua rece la ceas de dimineaţă…
Şi-atunci, copilul a zâmbit cu-n zâmbet însorit
şi a zburdat, şi-a mulţumit că are,
cum toţi copiii au, copilărie.
luni, 1 septembrie 2014 – 11,30 h
Similare