Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

Să mori de dragul adevărului

Revista Luceafărul: Anul XIII, Nr.7 (151), Iulie 2021
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE


Să mori de dragul adevărului

Primit pentru publicare: 5 Iulie 2021
Autor: Pavel NICOLAIE
Publicat: 6 Iulie 2021
© Pavel Nicolaie, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE


 

                  Să mori de dragul adevărului

În  ”Spovedanie  pentru învinși”, de  Panait Istrati, autorul face o radiografie a bolșevismului sovietic care s-a instaurat la putere sub umbrela dreptății, egalității etc., dar ulterior, cei cocoțați la putere au alterat cele mai nobile principii ce erau adevărate crezuri  pentru autor, și asta doar  din dorința de profita în locul celor pe care i-a înlocuit pe calea revoluției. În mod clar Panait Istrati, dezamăgit de constatările sale, făcute nemijlocit, se delimitează de abuzurile bolșevismului și se delimitează într-un mod atât de clar încât devine cel mai mare dușman al lui.

Pot oare să te menajez, lepădătură mârşavă? Pot face public, că am venit la tine în felul cel mai dezinteresat şi a fost cât pe-aci să mă bagi în buzunarul tău! Pot, – ca să-ţi fac plăcere şi pentru aşa zisa „să nu daţi arme burgheziei”, – să dispreţuiesc mulţimea pe care tu o calci în picioare, de viitorul ei pe care tu îl înjunghii şi de luptătorii ei cei mai buni, pe cari îi exilezi, întemniţezi şi flămânzeşti, în numele unei doctrine elastice, pe care numai tu pretinzi că o cunoşti?

Un suflet chinuit de propriile crezuri de care nu s-a dezis niciodată și, tocmai prin faptul că nu s-a dezis, a trăit propria dramă de-a lungul întregii sale vieți, chinuite de lipsuri, de boală, dar, mai mult decât toate acestea de dezacordul în care a ajuns față cei care i-au fost până mai deunăzi camarazi de arme. 

Da, Panait Istrati, a fost un învins în acea bătălie, cu ceilalți, pe care credea că a pierdut-o, dar acest lucru l-a făcut să câștige o altă bătălie; bătălia cu sine, cu rezistența la compromis și cu neacceptarea unor beneficii pe care ceilalți camarazi de arme, în ciuda evidențelor, au acceptat să fie părtașii unor acte criminale, iar pentru asta beneficiile le-au fost pe măsură. Într-un fel sau altul aceștia sunt frații lui Iuda, dar Panait Istrati face parte dintr-o altă categorie, întrucât arginții nu-i pot cumpăra conștiința, pentru că el nu poate exista în afara ei pentru toți arginții din lume.

Socialist convins, militant, rămâne consecvent acestui deziderat  chiar și după dușul rece al celor șaisprezece luni petrecute în U.R.S.S., unde a realizat că în fapt noii stăpâni sunt la fel de nemiloși, ba chiar mai nemiloși decât ceilalți. Ar fi putut să nege adevărul, așa cum am spus, cum au făcut-o mulți alții și să beneficieze, în urma autorității vocii sale, de o situație materială care l-ar fi scutit de multe lipsuri și l-ar fi cruțat poate și de boală. 

Dar nu, el rămâne consecvent așa cum spuneam propriilor sale idealuri dând dovadă de un curaj și de o sinceritate cum puțin ne e dat să vedem, cu atât mai mult cu cât era conștient  că demersul său, de a devoala atrocitățile bolșevismului originar îi va aduce multe neplăceri. De ce totuși a făcut-o ?  A făcut-o pentru că altfel nu ar mai fi fost el. A făcut-o din datorie față de umanitate, dintr-o credință mai presus de propria sa existență și de care puțini sunt capabili să o facă.  Ce a existat în sufletul lui Panait Istrati, în momentul în care decide să se rupă de camarazii săi, de crezurile sale cele mai profunde, nu  poate știi decât cel care a trecut prin aceeași dramă. Între confortul unei alinieri profitabile, dar mincinoase, el alege adevărul, care ca orice adevăr este incomod și ca atare suportă consecințele celui care nu acceptă compromisul.

Aprecierile lui Romain Rolland, la moartea scriitorului, cum că …” nu a trădat pe nimeni…, ci i-au lipsit prietenii credincioși, capabili prin afecțiunea lor să-i dea reconfortarea de care avea nevoie”, sunt parțial adevărate. Întrucât, Panait Istrati, este un om angajat politic, el crede până în ADN-ul său în dreptatea pentru clasa muncitoare, din care provine, dar nu a înțeles, sau mai degrabă sunt convins că a înțeles pe deplin, dar nu a vrut să accepte, că omul este pervertit de mediul social în care trăiește, iar dezideratul său era utopie. Realitățile sociale, ulterioare,  au demonstrat acest lucru.  O fire absolutistă, scriitorul, literatul se angajează politic, încercând să aducă în concret ceea ce nu poate fi trăit decât în spirit. Vrea o dreptate pentru un om nou, dar ceea ce nu  a înțeles este că acel om nou a ales, iar lui îi este bine așa, în alegerea pe care a făcut-o. 

Cu toate acestea, demersul său de a scoate în evidență atrocitățile bolșevismului sovietic nu poate fi știrbit de nimic. 

Așa cum spuneam, în pofida evidențelor, rămâne consecvent propriilor sale crezuri și anume: virtuții, dreptății, demnității, cinstei, frăţiei, lepădării de sine, și, de dragul lor, își sacrifică întreaga viață. Astfel, în mod paradoxal, învins fiind,  el nu face decât să triumfe prin faptul că nu s-a dezis de crezul său, și avem în el un model a ce înseamnă să mori de dragul adevărului.

Recitind Spovedanie pentru Învinși, de Panait Istrati, am avut impresia că citesc Confesiunile Sfântului Augustin. La ambii autori găsim aceeași fervoare pentru dreptate și pentru egalitate în umanitate. Dacă primul își manifestă crezul pentru o dreptate care poate fi înfăptuită aici pe pământ și luptă cu arma în mână,  atât la propriu, cât și la figurat, fie ea și condeiul, pentru acest deziderat, în Confesiuni, Sfântul Augustin trăiește drama căutării lui Dumnezeu, a Binelui și Adevărul suprem, creând, în acest fel, un curent de învățătură, prin care ne învață că nimic nu poate fi fără voia lui Dumnezeu.

Una peste alta, dacă realitățile vremurilor noastre par prea împovărătoare pentru  trăirea  unei existențe dinamice atât în spirit cât și în faptă, Panait Istrati, poate fi un model, din toate punctele de vedere, pentru a ne convinge că niciodată nu e prea mult…. și merită să luptăm pentru adevăr și dreptate , întrucat în afara acestora trăim într-o realitate deformată.

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

comment closed

Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5