Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 12 → 2020

96 de ani de când G.Topârceanu l-a întâmpinat la Iași cu ”căldura sincerității “ pe Panait Istrati

Revista Luceafărul: Anul XII, Nr.10 (142), Octombrie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE


96 de ani de când G. Topârceanu l-a întâmpinat la Iași cu ”căldura sincerității “ pe Panait Istrati

Primit pentru publicare: 11 Oct. 2020
Autor: Alexandru Florin ȚENE, Cluj     
Publicat: 12 Oct.  2020

© Alexandru Florin Țene, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE


 

 

96 de ani de când G. Topârceanu l-a întâmpinat la Iași cu ”căldura sincerității “ pe Panait Istrati

   După cum se cunoaște din biografia lui Panait Istrati , autorul “Chirei Chiralina”, a cutreerat o parte din viață țări străine, unde la cunoscut pe „nașul”său  literar Romain Rolland,  și numai cu rare prilejuri s-a reântors pe locurile natale, Brăila. Cu capitala Moldovei nu a avut legături deosebite, fiindcă nu stabilise relații cu scriitori și grupări literare iar pe de altă parte, pentru că nu publicase în marea revistă Viața Românească.

Clipa astrală s-a ivit în anul 1923, când, întors în România, Panait Istrati a fost primit cu ostilitate nu numai de către oficilități care-l criticau în presa locală și-l reclamau politic ca pe un ”vagabond-trădător “pentru că era un om de stânga,. El a fost repudiat și de scriitorii ieșeni și oameni de cultură. Panait Istrati fusese numit de Romain Rolland “un al doilea Gorki “, iar de Camil Petrescu “ poet,ce depășește desigur și pe Gorki și pe Romain Rolland, patronii lui spirituali. Ceea ce a cucerit douăzeci și două de popoare ale lumii nu sunt istorii “polițiste”, fie ele și haiducești, ci o viziune a vieții, halucinantă și înfiorată ca un univers nou”.

            În revista “Lumea” nr.1 din 2 noiembrie 1924, pagina 10-11, într-un articol intitulat “Panait Istrati  “ semnat de G.Topîrceanu vorbea de “căldura sincerității “ confratelui prozator, subliniind că opera celui din urmă a spart zidul de indiferență care despărțea literatura română de spațiu larg al literaturii universale, și încheia cu o încurajare: “să-i trimitem lui Istrate salutul nostrum unanim de dragoste și încurajare și să-l revendicăm. “

            Chiar dacă a fost atacat foarte dur și având opinii nefavorabile privitoare la om și la operă, Panait Istrati se hotărâse să vină la Iași. Pribeagul bolnav și dezamăgit, găsea în vechea capitală a Moldovei, din toamna anului 1925 ocazia unor manifestări ale scriitorilor ieșeni față de Istrati. Chiar din ianuarie, Mihai Sadoveanu, într-o tablet scria despre  Panait Istrati în Lumea, I, nr.9, din 4 ianuarie, 1925, p.3-4:“un fecior al acestui pământ, unul dintre umiliții și disprețuiții  acestui pământ…eu totuși îl voi revendica pe Panait Istrati ca pe un frate al meu…aici lângă Dunăre a rămas pentru totdeauna ceva din copilul de altădată. “Vorbind în numele comunității de scriitori, Mihai Sadoveanu a încheiat patetic:” Înțelegându-l așa, întindeți-i mâna și zâmbiți-i ca unui frate!“

            Ținându-se seama că Panait Istrati era bolnav de plămâni a fost găzduit la scriitorul-medic I.I. Mironescu, care l-a îngrijit și înțeles, oferindu-i o prietenie sinceră.Cu prietenie sinceră l-a întâmpinat Sadoveanu, Topârceanu,  Otilia Cazimir, prietena autorului “Baladei călătorului”, Demostene Botez,  și Mihai Codreanu.

            Despre căldura primită la Iași, Panait Istrati o să-și amintească într-o scrisoare trimisă din Paris în 6 octombrie 1927.către doctoral Mironescu, pe care-l numește frate. Scrisoare în care solicita urgent trimiterea unor reproduceri de pe tablourile lui Băncilă reprezentând țărani noștri zdrențuiți din preajma răscoalelor. ”Plătesc tot ce va costa. Dar repede! “

Și în toamna lui 1930, Istrati a venit la Iași, a fost, din nou, găzduit la profesorul și scriitorul I.I.Mironescu, om de mare generozitate, colaborator la Viața Românescă prețuit de intelectualitatea ieșeană. De data aceasta, “pribeagul de la Baldovinești” a venit cu un ziarist American, originar din Moldova, pe nume Isac Horovitz, care lucra la o carte, apărută mai târziu Zile și nopți cu Panait Istrati. Și de data aceasta au fost găzduiți tot de doctoral Mironescu locuind în strada Albineț.

            În perioada când Istrati s-a îmbolnăvit a locuit la familia extinsă Sadoveanu, în Copou sau la vila lui Dan Bădărău. Era perioada când se discuta apariția unei noi reviste, discuții la o cafea în strada Albineț, cu Marga Istrati, Otilia Cazimir, Profira Sadoveanu, I.I. Mironescu, G.Topârceanu, Demostene Botez și  alți confrați de la ziarele ieșene Lumea și Opinia care relatau publicului ieșan cele discutate cu Panait Iatrate. În acea perioadă a fost invitat la via lui Dan Bădărău, din comuna Copou unde a luat parte Sadoveanu, Topârceanu, Ghiulea și Isac Horovitz. Au fost și ziariștii Em.Serghie de la ziarul Lumea, Ghiulea de la Opinia și Isac Horovitz redactor al ziarului evreiesc Der Tag ce apărea în New York.

            Popasurile ieșene ale lui Panait Istrati, au rămas amintiri frumoase până la sfârșitul scriitorului, ele reprezentând pentru Panait Istrati mai mult decât fapte biografice. Ele sunt secvențe dintr-un film a unui climat literar și o pildă a solidarității scriitoricești, ce o găsim și în cartea lui Mihai Sevastos Amintiri de la Viața Românească.

                                                                  



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.615 abonați

comment closed

Drept de autor © 2009-2020 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5