Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    SALONUL LITERAR. Anul XXIV Ianuarie 2022

    Autor: Vasile LEFTER
    Primit pentru publicare: 4 Mart. 2022
    Copyright: © 2022 Vasile Lefter, © 2022 luceafarul.net
    © 2022 by Agata
    Scopul publicării: promovarea și diseminarea informațiilor culturale.
    Este exclus scopul pentru a obține avantaj pecuniar Revistei Luceafărul sau autorilor publicați.
    NB
    Conținutul acestei reviste nu reprezintă în mod oficial opinia revistei Luceafărul.net, a cărei unică responsabilitate este de a publica opiniile colaboratorilor ei. Răspunderea privind corectitudinea și coerența informațiilor prezentate, precum și eventuale consecințe revin autorilor, conform prevederilor legale.


                     

        Revistă de literatură și atitudine a  Fundației  Culturale „Miorița”-Vrancea, în parteneriat  cu  Uniunea Ziariștilor Profesioniști  din Romania

                Aceste detalii de pe coperta 1 pot supăra cititorul grăbit să deschidă revista. Personal, cred că această anvelopare a titlului este provocatoare, trasând  o rețea de fixare a demersului publicistic într-un ansamblu  administrativ și cultural. Pe  aceeași primă pagină, scriitorul Culiță Ioan Ușurelu aduce alte „cârlige” gazetărești, menite să anticipeze articole de excepție din cuprinsul publicației.

        Lectorul pasionat nu trece mai departe până nu parcurge cele trei secvențe  extrase din trei articole prezente în revistă. Fragmentele anticipative sunt din Nicolae Dabija, Emil Cioran și Charlie Chaplin: Nicolae Dabija scrie:„ Dar V.I.Lenin se trăgea  dintr-o familie cu grave boli de creier. Tatăl său pierduse facultățile mintale în jurul vârstei de 40 de ani.Se știe că V.I. Lenin a murit nebun. în ultimii ani de viață lătra ca un câine, în loc să vorbească  scheuna jalnic, uitase să citească și să scrie…”

    *Emil Cioran„Am și eu o speranță-speranța uitării absolute. Dar aceasta mai e speranță, nu e ea disperare? Nu-i această speranță negarea tuturor speranțelor viitoare?… ”
    *Charlie Chaplin: „În lumea în care trăiești ,nu există numai dansuri și muzică, Geraldine!…”

    Ab inițio, revista este consistentă încă de la coperta 1 , ilustrațiile  dându-i culoare și vioiciune. Cititorul este informat asupra iiustrațiilor: Joseph-Nicolas Robert-Fleury (1797-1890), 1833, O lectură la Madame de Sevigne, Sevigne, Marie,marchiză de Rabulin-Chantal, Epistolieră franceză 1626-1696.Tot pe coperta 4 , te întâmpină în toată splendoarea ei  feminină Madame Grand.

                 Editorialul semnat de directorul revistei pune în discuție doi termeni antinomici: Nebuni sau Înțelepți? Problema este de mare actualitate. Un test psihic ar scuti lumea de scelerați care omoară fără nicio mustrare de conștiință. Trăim zile de coșmar, iar somnul ne este tulburat de sunetul sirenelor care nu mai obosesc. Un editorial de atitudine civică!

             Multe poezii, puțină proză , eseuri  semnate de profesioniști  conferă „Salonului Literar” un statut de publicație -caleidoscop care face cinste parteneriatului cu Uniunea Ziariștilor Profesioniști.                                                                   Fiind o cronică-semnal încercăm să aducem în atenția cititorilor câteva titluri care merită să fie barem citate. Totul este aleatoriu. Intenția noastră este de a ține treaz interesul pentru lectură.

              În primul rând , apreciem grija pentru aducerea sub reflectorul evocării valori ale literaturii române: Mihai Eminescu, Antioh Cantemir, Avangarda românească. Sunt semnături cu greutate  pentru evocări și eseuri. Alex Ștefănescu,Victor Ravini, George Țărnea, Răzvan Moceanu, Cătălin Oprișan , Lucian Strochi, Ioan-Aurel Pop și ceilalți colaboratori acoperă original subiecte  de interes cultural.

             „ Salonul Literar” este o publicație generoasă, fără gomă intelectuală. Oferă generos paginile sale și  celor în curs de afirmare.
                            Directorul revistei știe că poeții pătrund mai greu în publicațiile literare. Este un adevărat Mecena și oferă spații necondiționat, cu gândul că din când în când dintre sute de catarge, unul ajunge la țărm. În acest număr , semnează poeții: Emilian Marcu(„Dor de Eminescu”) , Ciprian Vesteman („Vis de nea”),Doina Guriță(„Noapte de iarnă”),Toader Răduță(„ Coviltirul cu zâne”),George Țărnea („Scrisoare  de bun rămas”).

              Secțiunea Educație  din ultima parte a publicației aduce reflecțiile super avizate ale academicianului Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei. Prima referire vizează Matematica. Printr-o interogație retorică, profesorul Ioan-Aurel Pop întreabă formal : „Ce rost mai are să știe absolvenții teorema lui Pitagora, volumul sferei scrisul și cititul, Creangă și Eminescu, franceză ori spaniolă, mecanisme simple și vectori, compoziția chimică a materialelor, viața plantelor și animalelor, Renașterea și Umanismul, marile descoperiri geografice, deosebirea dintre Munții Alpi și Munții Anzi sau dintre limba latină și America Latină?                                    

             Puțini cititori ai revistei se așteaptă să găsească aici ultima poezie a lui Adrian Păunescu, cea mai puternică voce lirică  a sfârșitului de secol, un poet tribun de care uităm prea repede. Ultimul catren este o rugă închinată Divinității:

    „Vă văd pe toți mai buni și mai umani,/Eu însumi sunt mai omenos în toate,/Dă-mi , Doamne, viață încă niște ani,/ Și țării mele minima dreptate!”

        Vasile Lefter, membru UZPR



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5