Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 1 (133), Ianuarie 2020
V-ați iubit vreodată țara?
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

SÂNGE DE DAC

Primit pentru publicare: 05 Ian. 2020
Autor: Ciprian ANTOCHE, redactor șef  – Revista Luceafărul
Publicat: 07 Ian. 2020
© Ciprian Antoche, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Răsună urletul de lupi fugari
Zgoniți de haita ce-au iubit odată,
Privesc din depărtări abandonați, pângari
Cum Dacia se pierde detronată.
Plâng codrii goi ce au ținut de taină
Și munții cei spătoși și gârboviți,
Iar apele, izvorul lor își caină
Cărând spre mare dacii adormiți.

Să fie asta Dacia ce alții
Au tot tânjit să-i calce pe hotar?
Căci fii de azi nu își ascultă tații
Ce îi îndrumă-n lupta cu barbar.
Avem noi oare un curaj de vrere
De-a ne mândri cu steagul cap de lup,
Noi, cei urmași ai dacilor putere
Ce brațele ni-s moi și ni se rup?

Nu merităm a fi numiți urmași
A dacilor ce străluceau cândva sub soare,
Suntem ai lumii altora clăcași
Și sclavi pe propriul nost pământ ce moare.
Nu curge-n vene sângele de dac
Și nici cu lupul nu asemuim,
Căci gurile ni-s mute și ne tac
Acas-la noi barbarul îl slujim.

Răsună urletul de lupi fugari
Ce-or plămădi cândva haita să fure,
Să-alunge-n hău și foc pe flagelari
Și patima rușinii să nu-ndure.
Dar până-atunci… robim cu saț stăpânii
Dormind în lene, fără să ne pese
Nu suntem lupi, asemuim mai mult cu câinii
Ce rod la oase goale pe sub mese.