SOLIE CĂTRE URMAȘI

Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 12 (132), Decembrie 2019
V-ați iubit vreodată țara?
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

SOLIE CĂTRE URMAȘI

Primit pentru publicare: 19 Dec. 2019
Autor: Ciprian ANTOCHE, redactor șef  – Revista Luceafărul
Publicat: 19 Dec. 2019
© Ciprian Antoche, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

SOLIE CĂTRE URMAȘI  

Să fie asta tot ce-avem de preț și ce ne reprezintă
Pe noi, pe voi și țara mamă ce-și dojenește oastea?
Fuior de fum, lacrimi din plâns și praful de pe flintă
A noastră zestre și valori, să fie toate astea?

Să fie tot ce-am strâns prin muncă: un pumn de mătrăgună
Ce smulge viața ca un spin și scurmă în gunoi?
Ce-or crede pruncii peste ani, or vrea urmași să spună
C-am fost ai gliei lor strămoși și ei descind din noi?

Valorile de neam vândut-am, nu am predat drept zestre
Și nici al inimii pământ, nu i-am cinstit onor
Suntem pierduți și nu negăm, căci lumii-am dat de veste
Vorbind mai mult despre trecut, cât despre viitor.

Nu cugetați a crede-n noi, nu merităm favorul
Căci am stârpit tot ce-i frumos și n-am lăsat nimică
Să dobândiți, să moșteniți și să hrăniți poporul
Ce temerar a fost aici și azi de foame-i frică.

Să nu ne-aprindeți în vecie un muc de lumânare
Nici parastase sub fanfară, proșcați-ne-n noroi
Nu merităm, stimați urmași, baremi boboc de floare
Sădit la căpătâiul nostru, căci n-am gândit la voi!