ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Ion N. OPREA

Sânzâiene   

Sânzâiene
sau
Drăgoaica
este planta
floarea cea galbenă, ușor mirositoare
protectoarea holdelor
– mai ales acum când la sfârșit de iunie 2018 se  anunță înghețuri –
aducătoare de rod femeilor
vestitoarea
că
s-a sfârșit
s-a zis
cu cântul cucului și anul acesta
cine știe
dacă îl mai prindem pe viitorul
cea care salută secerișul
alt prilej de cântărit rodul pământului
amintirea
că azi
24 iunie
este și ziua nașterii
Sfântului Ioan Botezătorul
care l-a încreștinat  în apa Iordanului
pe Iisus Hristos
Mântuitorul
Fiul lui Dumnezeu
Ziua în care noi, credincioșii
toți românii
am reușit ca odată cu ziua noastă
a Iei
dacice, românești
să se sărbătorească Ziua Internațională
a Iei
deci un cumul de sărbătoriri
oare
am scăpat să nu nominalizez vreuna?

Știți?

Dar, știți, cine sunt Sânzienele,
junele ?
Sunt fecioarele de lângă noi,
frumoasele,
chipeșele,
ispititoarele,
ielele,
zânele năstrușnice,
care nu locuiesc doar pe pământ,
sunt întâlnite și în văzduh,
în păduri,
pe lunci,
în râuri
și
pe malul lor,
furișându-se,
să nu fie văzute de tinerii,
pofticioși în multe,
cum fac dansul
goale
cu părul despletit lăsat pe spate
jos-jos
cu clopoței la picioare,
în inimi cu…
suficient
vino încoace…

Credința

Există credința,
că un fir de ceea ce numim
Sânzâiană-drăgaică,
galbenă și parfumată,
indiferent unde crește
firul
de unde este cules
adus în casă
pus la icoană
pe masă
la fereastră
la ușă
să se îmbete din lumina divină
la poartă
pe unde intri în curtea gosopdarului – dacă mai sunt dintre aceștia-,
este o garanție
de mare noroc
sănătate și belșug.
Numai de aceea consoartele noastre,
cu mare cuvioșie aleargă de fiecare dată,
dis-de dimineață în ziua aceasta la piață
să se întoarcă
încărcate
cu de toate,
inclusiv – sânzâienele…

Cruce  

Sânzâienele
purtătoare ale tuturor miresmelor posibile,
forțe benefice ori malefice ale pământului,
cerului și închipuirii,
iată,
mi-au intrat în casă,
sunt ele,
în
ie,
de
Ziua Intenațională a ei,
îmbrăcămintea cea mai frumoasă a românului,
a  omului de la țară,
spre fala lui.
Sânziene,
Flori  mici.
de câmp,
galbene,
cu patru petale,
așezate în cruce,
dovadă că vin de la Dumnezeu,
Simbol nu doar al Soarelui
care-L dogorea pe Christos
urcând
Sus,
unde
a fost
răstignit,
al luminii,
al vieții,
această drăgoaică,
floarea lui Sântion,
cu gust amar,
miros dulce,
asemănător cu cel al fânului
pe care,
până  mai ieri dormea ștrengărește
Ion
cu gândul la iele,
la fetele din sat
și se simțea bine,
deranj erau doar
albinele
și ele
flămânde de miere…

Nu-i joacă

Sânziene,
floare din încrucișare
culoare frumoasă
galben cu verde
pentru a fi pusă
seara la strașina casei
și-n casă
vegheată de fete
toată noaptea
cu inima bătândă
atente dacă
i se deschide bobocul a floare
către dimineață
e semn
că în curând facem nuntă
de firul se ofilește
atunci
slabă nădejde
mai încercăm și la anul
căsătoria nu-i
Joacă!

                                    Ion N. Oprea, 24 iunie 2018