SATUL,SUFLETUL MEU
M-am oprit cu sufletul și brațele în sat,
Să cunosc râvna omului minunat
Ce trăiește-n satul perfect cu lumina sa
Sat care-i sufletul meu pe fruntea mea.

Adesea trag în piept mirosul de grâu,
Dulceața zilei ce se strecoară-n râu
E satul ce mă-ndreaptă spre căile de sus
Către tainele viitorului presupus.

Este centrul civilizației rurale
Matrice arhaică,izvor fără culoare,
A oferit țării totul ce e valoros,
A dat în timp tot ce e mai prețios.

E satul care și-a găsit calea spre lume
Ca apele ce curgeau prin munte la vale,
E ca un dar ce l-am primit de la Dumnezeu
Și-l prețuiesc totdeauna-n sufletul meu.

Sunt fericit că-n acest spațiu trăiesc
Unde am descoperit elanul tineresc
Este viitorul meu cel mai precis
Ce se naște-n jurul inimii deschis.

E singurul loc pe care îl iubesc
Și niciodată n-aș vrea să-l părăsesc
Sunt fericit că beau apă din fântâna mea
Când lucrez cu voioșie în grădina mea.

Cu brațele-ntinse aș vrea să cuprind,
Casa,întregul sat,pân-la orizont
Să uit tot mai repede greul vieții,
Să cunosc fericirea în schimbul tristeții.