Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Scriitori botoșăneni. Ion PĂUN – PINCIO

    Text si foto preluate integral din vol. ,,Scriitori și publiciști botoșăneni. Dicționar biobibliografic”, autor: Silvia LAZAROVICI, Ed. Agata, 2013

Ion Paun PinciuPĂUN – PINCIO, ION

n. 17 aug. 1868, com. Mihăileni, jud. Botoşani – m. 30 dec. 1894, Bucureşti

Poet, publicist. A absolvit şcoala primară la Mihăileni (1881), continuând cu studiile liceale la Pomârla, Botoşani şi Iaşi. A început şi cursuri de artă scenică la Conservatorul din Iaşi, dar nu le-a finalizat din cauza problemelor financiare.

În 1892 s-a angajat telegrafist la Bucureşti, apoi la Brăila (15 nov. 1892-30 dec. 1893) şi în cele din urmă în com. Piua Petrii, jud. Ialomiţa, de unde a demisionat pentru a reveni la Brăila şi a se dedica ziaristicii. A mai lucrat un timp la Bucureşti, la berăria lui I. L. Caragiale – „Gambrinus”, dar nu a rezistat mult din cauza sănătăţii precare. A trăit o perioadă foarte greu, din venituri obţinute prin colaborările la presa vremii. În urma unei călătorii făcute în Italia împreună cu prietenul său D. Anghel (1893), îşi alege pseudonimul Pincio cu care va semna multe din creaţiile sale. A decedat în urma unei infecţii banale în 1894.

Debut cu versuri în paginile revistei Familia (1888), colaborator şi la alte publicaţii periodice: Adevărul, Adevărul ilustrat, Arhiva, Arhiva ştiinţifică şi literară, Contemporanul, Drepturile omului, Evenimentul literar, Ilustraţiunea română (1890-1891), Literatură şi ştiinţă, Lumea nouă (red.), Moldova, Munca, Munca ştiinţifică şi literară, Săptămâna ilustrată nouă ş.a.

În 1848 a fost ales, post-mortem, membru de onoare al Academiei Române.

Figurează în antologia Prozatorii Contemporanului (Bucureşti: E.S.P.L.A., 1956).

OPERA: Versuri şi proză (Bucureşti: Tip. Nouă, 1896), Versuri, proză, scrisori (Bucureşti: Democraţia română, 1911), Versuri (Bucureşti: Editura Partidului social-democrat, 1946), Poezii, proză, scrisori (Bucureşti: E.S.P.L.A., 1950), Poezii (Bucureşti: Editura Tineretului, 1952), Versuri, proză, scrisori (Bucureşti: E.S.P.L.A., 1955; ed. a 2-a, 1959).

REFERINŢE:

ANGHEL,D.,IOSIF,ŞT. Portrete. – Bucureşti: Alcalay, 1910; MURĂRAŞU,D. Istoria literaturii române. – Ed. a 2-a. – Bucureşti: Cartea Românească, 1941; LĂZĂREANU,B. Ioan Păun- Pincio. – Bucureşti: Cartea Românească, 1948; ROTARU,I. O istorie a literaturii române, vol. 2. – Bucureşti: Minerva, 1972; HANŢĂ,AL. I. PĂUN-PINCIO în Istoria literaturii române, vol. 3. – Bucureşti: Editura Academiei R.S. România, 1973; AMINTIRI literare despre vechea mişcare socialistă (1870-1900). – Bucureşti: Minerva, 1975; ORNEA,Z. Curentul cultural de la „Contemporanul”. – Bucureşti: Minerva, 1977; KIRIŢESCU,C. O lume, o viaţă, o epocă. Memorii. – Bucureşti: Sport-Turism, 1979; IONESCU,E. Război cu toată lumea. Publicistică românească, vol. 1. – Bucureşti: Humanitas, 1992; FAIFER,F. Semnele lui Hermes. – Bucureşti: Minerva, 1993; BEJENARU,I. Dicţionarul botoşănenilor. – Iaşi: Moldova, 1994; ROTARU,I. O istorie a literaturii române, vol. 3. – Galaţi: Porto-Franco, 1996; PIRU, AL. PĂUN-PINCIO Ion în Dicţionarul scriitorilor români, vol. 3: M-Q. – Bucureşti: Albatros, 2001; FAIFER,F. PĂUN-PINCIO, Ion în Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900. – Ed. a 2-a. – Bucureşti: Editura Academiei Române, 2002; BUCULEI,T. Prezenţe brăilene în spiritualitatea românească: mic dicţionar enciclopedic. – Ed. a 2-a, rev. şi ad. – Brăila: Ex libris, 2004; IOSUB,N. Mihai Eminescu la Botoşani. – Botoşani: Axa, 2004; FAIFER,F. PĂUN-PINCIO, Ion în Dicţionarul general al literaturii române, vol. 5: P-R. – Bucureşti: Univers Enciclopedic, 2006; SASU,A. Dicţionarul biografic al literaturii române, vol. 2: M-Z. – Piteşti: Paralela 45, 2006; CRAIA,S. Dicţionarul ziariştilor români. – Bucureşti: Meronia, 2007.
*
NĂDEJDE,I. Ion Păun (Pincio), Adevărul, nr. 5186, 1904; BĂLEANU,G.GR. Ion Păun în şcoală, Moldova, 1 ian. 1905 (nr. com.); CONSTANTINESCU,ŞT. Un poet uitat: Ion Păun-Pincio, Revista idealistă, nr. 1, 1915; DUMITRESCU,G. Figuri uitate: Ion Păun-Pincio, Vremea, nr. 408, 1935; SEMILIAN,S. 55 de ani de la naşterea lui Ioan Păun-Pincio, Naţiunea, nr. 835, 1949; BOLDAN,E. Ion Păun-Pincio – un cântăreţ al durerii…, Scânteia, 12 ian. 1955; VÎRGOLICI,T. Vers, prose, correspondance, Revue roumaine, nr. 3, 1959; DRĂGAN,M. Ion Păun-Pincio, Cronica, nr. 4, 1970; BEJENARU,I. Ion Păun-Pincio, Caiete botoşănene, nr. 8, 1985 (Ateneu).



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 2.569 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5