În strana cuvintelor

Am citit aceste pagini reale mai reale decât păcătosul care sunt.E pentru a patra oară când sunt, pur și simplu, personaj de roman.Mai mereu negativ, ca și cum așa mi-ar sta bine.  Am citit aceste pagini reale cu un interes aparte. Sunt captivante și scrise într-un ritm spiritual atletic, gimnastic aproape. Autoarea cărții este o ființă pedantă, cu principii clare, cu educație de la mama ei cum se spune. Și scrie bine. Mai bine decât personajul care sunt. Mai bine decât se scrie acum, în acest prezent literar bezmetic. Nu am cuvinte de laudă, nu e cazul, vor exista cititori mult mai sensibili și mai lucizi decât mine. Am citit și vreau să spun că votez cu autoarea. În clar. Restul e de recenzat, e de văzut ce spun cei care critică inclusiv pozitiv. Personajele sunt veridice, atmosfera epică foarte respirabilă.Ți se umflă plămânii citind. Ozon! Unde poate fi încadrată, ca să zic așa, Nicoleta Cristea Ifrim, în marea galerie a femeilor cu condei ascuțit, decât undeva în vecinătatea Hortensiei Papadat Bengescu, sau lângă alte repere ale genului? Eu cred că locul acesteia e numai al ei, e ca și cum, prin ceea ce face, are o strană, cu nume și prenume, în biserica literelor. Să ne bucurăm și să ne întristăm de poveștile ei legate aproape marinărește de țărmul sufletului. De aici încolo suntem doar cititori, consumatori hrăniți cu realități transformate în viziuni, ca și cum, prozatoarea noastră, prin tot alfabetul ei calificat, ar face pălincă din litere. Îmi place această carte, felul în care își trăiește viața fiecare cuvânt.

           Eu nu mai am alte cuvinte. Sunt impresionat orizontal.Nu intru în pământ și nici nu mă urc la ceruri.Citesc și mă crucesc.Doar atât.E o carte frumoasă, intens trăită și excelent scrisă. Iată că, din când în când, îmi dau seama că am citit cu amprentele mele niște cuvinte cu epidermă determinată.

        Doamna Nicoleta Cristea Ifrim are simțul și respirația cuvintelor. E narativă din fire și din antrenamente. Doamna Nicoleta Cristea este și Ifrimoaică.  Are descendență firească. Se întâmplă și la case mai mari. Eu cred și sunt de acord cu tot ce a putut cuprinde în sufletul ei această carte aparent elegiacă.  Cine o va citi, va învăța lucruri inexplicabile doar în acest fel foarte controlat de conștiința autoarei. Toată admirația!