Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
SCRISOARE
needitat…
SCRISOARE
De aici pământul pare luminos,
Cu fructul din dogorea verii scos,
Iarba moale se zbuciumă în vânt,
Un vis adânc îmi apare în gând.
Vorbesc iarăşi singur cu inima mea,
Ziua-mi cântă a pustiu fântâna,
Soarele printre nori îmi zâmbeşte,
Timpul încet se rostogoleşte.
Trandafirii uşor se înclină,
Sevele de vis cad în lumină,
Spicul de grâu din lanuri nesfârşite
Miresme dulci pământului promite.
Păsările mângâie iazul de-argint,
Florile înfloresc iarăşi tremurând,
Sub pleoape răsare-n lan de plaur,
Grâul visează mereu mâini de aur.
Simt că vin vremuri tot mai senine,
Şi multă lumină picură-n mine,
Ascult în tăcere tainică uimit
Cum trece izvorul tulburat în vânt.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania