Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

Sfântul Nicolae – o sărbătoare de suflet

 

Primit pentru publicare: 5 Dec. 2021
Editor: Ion ISTRATE
© Mircea Daroși, © Revista Luceafărul (www.luceafarul.net)


        Dintre toate sărbătorile de peste an , ziua de 6 decembrie este cea mai apropiată sărbătoare de sufletul nostru. În această zi este celebrat Sfântul Nicolae, ocrotitorul copiilor, dar şi al celor mari care îşi pun toate speranţele în binefacerile acestuia. Numele lui este amintit de istoricul grec Tucidide într-una din operele sale despre vechea Eladă.

Din punct de vedere etimologic, numele de Nicolae provine din verbul ,,nikao’’ care înseamnă ,,a învinge’’, de unde se trage şi ,,nike’’cu înţelesul de ,,victorie’’. Grecii antici aveau printre divinităţile Olimpului o zeiţă ,,NIKE’’, care în mitologia romană corespundea cu zeiţa Victoria. Celălalt constituent este ,,laos’’ (loes), adică popor.

Sfântul Nicolae, cunoscut de noi toţi ca Moş Nicolae, s-a născut în Egipt, într-o familie bogată, la o dată care până în prezent nu este elucidată. La moartea părinţilor săi, Nicolae devine preot şi se lipseşte de toată averea sa pe care o dăruieşte săracilor, plecând în pelerinaj în Palestina şi Egipt. Propovăduind creştinismul şi numele lui Iisus Hristos, la întoarcere a fost numit arhiereu al episcopiei Myra.

Pentru credinţa sa şi numeroasele minuni pe care le-a făcut pentru oameni, a fost întemniţat în vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximilian şi apoi eliberat de credinciosul Constantin. La sinodul de la Niceea din anul 325 participă şi minunatul Nicolae, unde condamnă erezia lui Arie, care susţinea că Iisus Hristos nu este fiul lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale. Atât de puternic a argumentat Sfântul Nicolae şi atât de încăpăţânat a fost Arie, încât, îngrijorat de ruptura care se putea face în Biserică, viitorul sfânt i-a dat o palmă ereticului. De la această palmă a rămas obiceiul ca în seara de 5 decembrie, celor neascultători să li se dea un băţ (o nuia) în semn de avertisment.

Nu se cunoaşte anul în care a trecut la cele veşnice. Se crede însă că a murit în perioada anilor 340-350, pe 6 decembrie. Moaştele Sfântului Nicolae sunt prezente la Catedrala din Bari, în Italia, într-o criptă din care izvorăşte un lichid incolor. Potrivit tradiţiei, episcopul acestei eparhii amestecă acest lichid cu apa, îl binecuvântează şi îl împarte credincioşilor. La biserica Sfântul Gheorghe cel Nou din Bucureşti se află o parte din mâna Sfântului Nicolae. El n-a uitat nici după moarte de cei săraci, îi izbăveşte de primejdii şi nevoi pe cei în credinţa lui Dumnezeu şi face minuni fără număr.

Pe seama acestui sfânt s-au creat multe legende, considerându-l un arhetip al lui Moş Crăciun. Unele mituri laice îl consideră un descendent al spiriduşilor din cortegiul lui HELLEQUIN, vânător sălbatic, personaj care răpea copiii şi conducea alaiuri funebre în timpul iernii. Se spune că la baza acestei ipoteze stă un tablou olandez din secolul al XVII-lea cu o scenă din sărbătoarea Sf. Nicolae.

Una dintre cele mai cunoscute legende despre Moş Nicolae, este povestea celor trei fete sărace, care neavând zestre, nu se puteau căsători şi urmau să fie vândute de către tatăl lor unor bărbaţi înstăriţi. Se spune că Sfântul Nicolae, aflându-le durerea, le-a aruncat pe geam într-o noapte câte un săculeţ de bani pentru fiecare. Săculeţii au căzut fie în ciorapii puşi la uscat, fie pe ghetuţe. De aici este obiceiul cu darurile de Moş Nicolae să fie puse în ghetuţe. Alte minuni săvârşite de Sf. Nicolae sunt învierea celor trei copii omorâţi de un hangiu, salvarea de la naufragiu a unor corăbii şi multe altele.

Treptat, Moş Nicolae a fost transformat de către americani şi europenii din vest într-un alt bătrânel care oferea cadouri, şi anume Moş Crăciun. Sfântul Nicolae îşi are însă locul lui, cel puţin în tradiţia românească. Astfel, copiii îşi pregătesc ghetuţele în noaptea de 5 spre 6 decembrie, iar cei care au fost cuminţi primesc de la moşu’ diferite daruri, iar cei neascultători cîte o nuieluşă. Moşul ştie despre fiecare cum s-a purtat în timpul anului, deoarece el are o carte magică în care a notat pentru fiecare copil în parte, faptele bune şi pe cele mai puţin bune. El nu poate fi văzut, dar chipul lui este bine cunoscut de către toată lumea. Este bun bătrân cu barba albă pe care o scutură, aducând omăt. În preajma acestei sărbători, copiii îşi exprimă dorinţele astfel:

                            ,,Sfinte Nicolae,                           Noi drept mulţumire
                             Ce ne-aduci în barbă                  Îţi vom recita
                             Fulgii de zăpadă,                        Cu glasuri duioase
                             Lasă-ne-n galoşi                         Şi îţi vom cânta
                             Ursuleţi frumoşi,                        Cântece frumoase’’.
                             Iepuraşi de pluş,
                             Dulciuri şi păpuşi.

Despre Sfântul Nicolae se spune în popor că stă la stânga Tatălui şi are menirea de a păzi Soarele ca să nu fugă.

Numele de Nicolae este destul de des întâlnit în onomastica românească. Peste 800.000 de români poartă acest nume, din care, 538.000 sunt bărbaţi, iar restul femei. Avem o adevărată familie lexicală, atât pentru genul masculin, cât şi pentru cel feminin: Nicolae, Niculai Nicuşor, Nicu, Nicula, Nicoară; Nicoleta, Niculina, Nicolina, Nicola, Neculiţa, etc. În multe limbi de pe glob există corespondenţe ale numelui de Nicolae. Francezii spun Nicolas, italienii Nicollo, ruşii Nicolaev, ungurii Miklos.

Nici toponimia nu este mai prejos. În ţara noastră multe localităţi au nume ca: Niculiţel, Sânicolaul Mare, Sânicoară, Nicula, iar în alte ţări, cum este de pildă Franţa, toponimicul de SF. NICOLAE îl poartă multe localităţi: Saint-Nicolas, Saint-Nicolas d’Aliermont, Saint-Nicolas – de la Pelem, Saint-Nicolas du Port. 

La greci, sfinţii cu atribuţiile lor diferite, amintesc de vechii zei: astfel, Sf. Nicolae potoleşte furtunile, putere ce este atribuită în insula Corfu Sf. Spiridon. Folcloristul Artur Gorovei spune că acest Sfânt Nicolai este respectat mai mult în călătoriile pe mare. Nu există corabie pe apele greceşti, scria el, să nu aibă icoana acestui sfânt la pupa, fixată în catarg. Pe timp de furtună, numele acestui sfânt este rostit instinctiv de marinarii greci, promiţându-i-se lumânări şi daruri. Pentru navigatorul modern, Sf. Nicolae reprezintă ceea ce zeul Poseidon era pentru grecii antici.

Pentru neamul românesc, Sfântul Nicolae este protector al binelui şi al satisfacţiilor materiale şi spirituale.

                                                                                                                   



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania