Teodor EPURE

 SFÂRŞIT DE TOAMNĂ

Stau în cerdacul prididit cu lună
Şi văd zările cum oasele-şi fărâmă,
Cum se strâng iarăşi mai aproape de noi
Lângă grădina noastră plină cu flori

E sfârşitul toamnei cu prune brumării.
Şi în scorbură plouă cu amintiri,
Vuietul drumului mă cheamă-n amăgiri,
Iluziile-mi sunt mai dragi decât amintiri.

E o toamnă cu buzele sărate,
Pline de flori de pus semn într-o carte,
Cu arini căpiaţi de vânturi aurii
Şi cu nuci descătuşaţi  de melancolii.

Toamna,sunt ca un zid în câmp,bântuit
De iarba fericirii şi a dragostei,
Sunt un salcâm lângă fântână crescut
Ce ocroteşte numai iarba binelui.

Toate miresmele de peste toamnă,.
Topesc în mine gânduri mulţumitoare,
Gânduri cu răsturnări tulburătoare
Ce se nasc în castele cu pridvoare.