ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Șfichiul zilei. Cum de mai rezistă, această guvernare

Primit pentru publicare: 21 Dec. 2018
Autor: Ion ISTRATE
Publicat: 22 Dec. 2018

Nu-s prin partide, nici pe lângă guverne, dar parcă măsurile recente sunt bunicele. Sunt măsuri parțiale pentru protejarea capitalului format de cei care aparțin celui mai vechi grai din teritoriul românesc. A nu se înțelege că sunt naționalist! Nu, nu sunt dar agreez, ca oricare om de rând, politici echitabile fie în plan economic, fie în plan fiscal.
Apocalipsa fiscală! A căzut bursa! Ce nenorocire pentru ei! Ce ghinion pentru omul de rând care nu știe ce-i bursa de valori, în sinea sa gândind că s-a prăbușit lumea. Ce înseamnă bursa de valori, înainte de toate? Afaceri speculative, unde proprietarii unui pachet de acțiuni, ajutați de forță de muncă super-inteligentă (agenți, operatori, care nu sunt posesorii vreunei acțiuni al angajatorului) acumulează averi pe baza diferențelor de preț, a cumpăra și a vinde, rapid în câteva secunde.
De ce frații Stavăr, proprietarii colosului DEDEMAN (capital integral autohton) nu au nevoie de listări la bursă? Fiindcă speculanți, și alții pe lângă ei, ar nimici cea mai mare afacere românească în doar câteva secunde. Să facem un sondaj, neviciat, respectând regulile științifice să vedem ce va ieși! Ce-ar spune cei de la coarnele plugului și ce-ar spune cei din categoria fraților Stavăr? Vor da același răspuns: pentru mine bursa de valori e o modalitate de manipulare a atitudinii sociale și un mijloc de îmbogățire fără prea multă muncă a unora.
Ce înseamnă ROBOR? Banca noastră națională împrumută băncile (majoritatea cu capital străin) pentru a acorda credite agenților economici, populației pentru diferite nevoi: investiții, consum etc. Bancă ce ia bani din BNR cu o dobândă mică, alătură cu vârf și îndesat acesteia și formează dobânda sa, un cost pe care trebuie să-l suporte cel ce împrumută. Când ROBOR-ul scade, normal are fi și dobânda băncii care împrumută să scadă. În ultimii 25 de ani, băncile s-au comportat abuziv față de clienții săi. In 2008, când a apărut criza financiară (provocată știm de cine) băncile intempestiv au dat ultimatum clienților cu împrumuturi pentru investiții, ca în termen de 7 zile să înapoieze creditul, dacă nu se va dubla dobânda. Și așa au procedat. Ce a însemnat aceasta pentru cei cu credite? Câte litigii, câte executări silite, câtă muncă irosită de cei în cauză și, de aici, câte locuri de muncă au dispărut prin distrugerea afacerilor pornite.
Plafonarea prețului la gaze și energie. Ce e rău în asta? Gazul energie, infrastructura acestora cine le posedă? Ce investiții au făcut noii proprietari asupra rețelelor de energie electrică și gaze? Extinderile (racorduri noi) s-au realizat pe seama consumatorilor, cedând proprietatea segmentului de infrastructură realizat prin cheltuiala sa (obligație prin lege). De ce milioane de români al căror proprietăți le sunt afectate de rețelele de gaz și energie nu sunt despăgubiți?… un act normativ nu a ieșit încă de a proteja pe nevoiași?
Cine se împotrivește pentru un impozit de 3% pe venit?  Operatorii de telefonie mobilă.
Cine se împotrivește pentru un salariu minim de 3.000 lei în construcție? Ce sindicate sunt acelea care nu le convin? Nu sunt sindicatele manipulate de cineva? De ce se împotrivesc sindicatele ca muncitorul constructor român să nu câștige un salariu mai bun acasă și nu în alte țări, privând familia de grija cuvenită?
De ce se opun unii măririi salariului minim pe economie? Pentru că ar spori cheltuielile transnaționalelor sau, altă implicație, românii vor reveni în țară, golind oferta vinderii forței de muncă în alte țări.
Cine a presat guvernul pentru a nu se mai introduce acea amnistie fiscală întreprinderilor mici și mijlocii? Ce ar fi însemnat aceasta? O revigorare a capitalului privat autohton potențialul concurent marilor companii străine în domeniul comerțului cu amănuntul.
Eu înțeleg măsurile fiscale recent luate cu un gest pozitiv în sprijinul românului de rând. Încet, încet se va putea ajunge la un minim de echitate socială.
Cei care spun că aceste măsuri sunt ieșite din zona raționalului au interes personal sau de grup restrâns, sigur, (cum, de altfel, un exemplu, un fost prim-ministru ST vârât serios în speculații financiare). Le sunt afectate profiturile, iar unii fără să realizeze sunt atrași în această cursă (sindicate, ONG-uri etc.) iar alții vorbesc după ureche.
Toate aceste măsuri fiscale recent luate de guvern sunt acțiunea factorului politic, e același factor compus din oameni care sunt implicați în decizii politice de trei decenii încoace. De ce s-a ajuns de-abia acum la aceasta? Ce progres ar fi avut România acum dacă forța de muncă ar fi fost folosită, aici, în țară, și resursele naturale ar fi fost valorificate în mod just și adecvat. Am fi avut și un mediu natural mai protejat, păduri, lacuri, iazuri și ape curgătoare.
Câte motive de șfichi!