Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Șfichiul zilei. Fără educație și cultură, se îndoaie neamul

Primit pentru publicare: 22 ian.2015.
Autor: Ion Istrate

Publicat: 22 ian.2015

Șfichiul zilei

Fără educație și cultură, se îndoaie neamul

Citesc în ,,Luceafărul” nostru, cu atenția cuvenită, scrisul lui Ion N. Oprea.
Domnul Ion N. OPREA, un jurnalist (și scriitor) de ,,modă veche”, precum cei de la ,,Timpul”, din vremea lui Eminescu, mă impresionează prin agilitatea de a surprinde și nota/comenta cotidianul din spațiul cultural. Această iuțeală, cu marcaje pertinente și oportune, concretizate printr-o colaborare voluntară, dar super de fructuoasă, cu Rev. Luceafărul (Bt), a impus publicația noastră și i-a lărgit aria de interes, nu numai în limita României (cu regretatul său contur, de vreo 75 de ani), ci și în lume, pretutindeni. Despre Ion N. OPREA am multe de arătat, caci pregătite sunt, adică scrise.

Acum, am aproape un articol semnat de Domnia sa sub titlul ,, La Ipoteşti-Botoşani, de Ziua Culturii Naţionale, la întâlnirea cu Mihai Eminescu 2015 a lipsit tocmai Dacia, De la Nistru pân-la Tisa…”. Vom zice acum de ce șfichiul scânteiază pe deasupra a ceea ce Ion N. Oprea trage un semnal de alarmă:

,,Sub titlul Fosta revistă Dacia literară, la 14 ianuarie 2015 cititorii au primit în premieră, în preajma Zilei Culturii Naţionale, cea mai…jună… junimistă publicaţie dedicată cărţilor, ideilor./ Apărem sub auspiciile editurii Junimea cu sprijin de la Consiliul local şi Primăria Municipiului Iaşi (în Proiectul „Iaşi Capitală Culturală Europeană 2021”, urbe candidată)./ Scriptor – care înlocuieşte Dacia literară când era nevoie de ea mai mult ca oricând, iar Lucian Vasiliu, dacă era ajutat de autorităţi, ar fi putut-o lua cu el la Junimea, sunt sigur, nota mea – va fi lansată oficial la Botoşani –Ipoteşti-Vorona, în zilele eminesciene din 14-15 ianuarie 2015./ Cu cele mai junimiste urări”, încheiau şi semnau Lucian Vasiliu şi Liviu Apetroaie vestea care pe mine m-a pus în cumpănă.[…]. Acum, sub auspiciile stimulativului proiect Iaşi – Capitală culturală europeană 2021, în dialog cu ţinuturile vecine Chişinău, Cernăuţi etc., lansăm o nouă publicaţie dedicată Cuvântului, cărţilor, dialogului cultural. Mai mult dialog, mai bune cărţi, mai fideli cititori”./ Celor cărora vor sprijini acest demers „scriptoricesc”, Lucian Vasiliu, de 1 decembrie 2014, le transmitea gratitudinea iniţiatorilor. […]. Și mai departe, veți putea citi Dvs. (http://www.luceafarul.net/la-ipotesti-botosani-de-ziua-culturii-nationale-la-intalnirea-cu-mihai-eminescu-2015-a-lipsit-tocmai-dacia-de-la-nistru-pan-la-tisa)

După cum ați văzut, Ion N. Oprea întartă, asmute biciul, șfichiind: ,,[…] revistele în general sunt lipsite de consistenţă, […] la Iaşi, instituţia muzeistică n-a fost în stare să păstreze ceea ce a fost prestigioasa publicaţie Dacia literară, un blam pentru însăşi administraţia locală./ […] orice publicaţie e importantă şi necesară, […] ca să nu avem cu noi simbolul permanenţei, al tradiţionalismului, ştiind, că înaintaşii de la 1840 au făcut cu ea multe şi bune pentru România şi la 1848 şi în 1859, cu steagul lor urmaşii înfăptuind Unirea cea Mare de la 1918, […] sunt acte justificate de mândrie pentru români de pretutindeni. […]” dar prezentul, totuși nu e pe măsura faptelor înaintașilor, pentru că ,,[…], la întâlnirea de la Ipoteşti, în Zilele Culturii Naţionale, Mihai Eminescu, ca „scriitor demofil”, blamând „cultura frazelor”, el însuşi un nesătul „cititor habotnic de tipărituri vechi şi cronici bătrâne”, cum îl descria I. Negruzzi, în „îndreptăţirea istorică”, cerea în literatură „pene româneşti”, pe „baza largă a geniului naţional”, care să satisfacă poporul prea sătul de „roadele” străinismului şi ale „demagogiei” (Timpul, dar din 8 iunie 1879), mi s-a părut ceva, ceva mai abătut. Poate se gândea la ceea ce a devenit „blestemul românesc” din ceea ce a scris în Rugăciune către un dac!…/ Pe când nu era moarte, nimic nemuritor. Nici sâmburul luminii de viaţă dătător. Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeauna … […]”

Aceasta e condiția!… și ,,puterea de cumpărare” pentru a suține activitatea unor publicații de cultură. Sărăcia, cum dealtfel dintotdeauna, neajunsurile ne-au împins la fund, pentru că preaplinul curge înspre altă parte, în ,,zahana” – îmi spune un prieteni, care așteaptă de ani de zile să-i apară un volum de scriitură și un altul care nu mai are posibilități să tipărescă o publicație sătească, unde primarul, la lansare primului număr, i-a promis un sprijin, de care a uitat, pentru că a intervenit campania electorală. Și îmi mai spun aceștia: ,,… rodul muncii noastre – sudoarea picurată pentru a clădi soclul neamului – e deturnat, doar o mică părticică rămânând pentru supraviețuire. E o șansă, totuși, pentru a menține un firav fir, care, poate, va avea puterea să se regenereză și să recupereze ce pierdem zi de zi, acum, și mai de mult. Doamne, unde pot să ajungă energiile creatoare?… în zahana?… mai e și altceva?… mai sub… sub nivel?” Stai liniștit omule, îi zic, totul e în continuu transformare: ce e astăzi rahat, mâine va fi miere și … așa mai departe…” , îi mai zic, vorba octogenarului Burac. Înțelept om! A trecut prin două ,,vremuri” și o deapănă pe a treia. Și toate de răstriște!

Dar, să lăsăm comentariile, și hai la șfichi.

Suntem un popor răbdător și cu bun simț, ale cărui elite nu au curajul de a face politică. Politica o fac alții, cei puțini și hapsâni, care decid împărțeala muncii nației, dup criterii de ei știute și bine aranjate. Nu vedem pe cineva să facă politică, pentru că este un un bun patriot și un bun gospodar, adică să intre în partidul care corespunde, ca doctrină, principiilor sale de viață și să zică: ,,Domnilor sunt ales și beneficiez de o soldă destul de mare (consilier local sau parlamentar…) mă lipsesc de aceasta pe tot mandatul de 4 ani. Renunț la acest privilegiul în favoarea publicației de cultură ,,Mihai Eminescu”, acord sprijin material apariției cărților unor cecetători, istorici, literați sau voi susține activitatea Cenaclului literar….” Ce himeră!

Fără educație, fără cultură nu ne vom putea ridica să stăpânim ce ne aparține din moși strămoși!… zic eu. Zootoxina ce ne înfiltrează și provine din mediul politic ne spulberă, ne ațâță înspre invidie că nu aparținem privilegiaților, înspre deznădejde pentru că suntem neputincioși în acțiune datorită lipsurilor materiale, înspre timiditate sau lipsă de curaj pentru că orice întreprindere, inițiativă sau proiect, ne sunt înăbușite.

Dar, mă opresc. Și zic:

Pe ei!… și dăi, și dăi cu harapnicul nu cu biciul cel salb din încheieturi!…

 

Nota bibliografică:

Rev.Luceafărul (www.luceafarul.net), Ion N. OPREA: La Ipoteşti-Botoşani, de Ziua Culturii Naţionale, la întâlnirea cu Mihai Eminescu 2015 a lipsit tocmai Dacia, De la Nistru pân-la Tisa… 18 ian.2015, http://www.luceafarul.net/la-ipotesti-botosani-de-ziua-culturii-nationale-la-intalnirea-cu-mihai-eminescu-2015-a-lipsit-tocmai-dacia-de-la-nistru-pan-la-tisa



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 28 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5