Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 12 → 2020

…Şi tot în „Arhiereul” despre Sfinţii din calendare, au fost şi ei oameni, sfinţenia lor să nu ne intimideze (II)

Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 12 (132), Decembrie 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

…Şi tot în „Arhiereul” despre Sfinţii din calendare, au fost şi ei oameni, sfinţenia lor să nu ne intimideze

Primit pentru publicare: 10 Dec. 2019
Autor: Ion N. OPREA, Membru fondator de onoare al Revistei Luceafărul
Publicat: 12 Dec. 2019
© Ion N. Oprea, ©Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.


…Şi tot în „Arhiereul” despre Sfinţii din calendare, au fost şi ei oameni, sfinţenia lor să nu ne intimideze

II

Despre cele de mai sus tot în „Arhiereul”, roman de Ieromonahul Tihon, Editura  Cathisma, Bucureşti, 2009, comentat de pr. Constantin Sturzu în Ziarul de Iaşi, 19 octombrie 2019: „Atâta timp cât  oamenii buni sunt printre noi, mai avem încă mustrări de conştiinţă şi ne simţim incomod în preajma lor; chipul lor ne obligă să tindem şi noi spre aceleaşi valori. Şi oricât de puţin, dar tot ne străduim să semănăm măcar cu ei, să-i imităm. E destul însă să-l faci „sfânt” pe un om bun, şi totul se duce  de râpă. Ne debarasăm iute de această obligaţie şi o înlocuim cu închinarea… Sfântul este urcat pe piedestal, sub piedestal apare pe loc o tinichea, iar în tinichea se aruncă bănuţii şi la asta se reduce totul. Iar pentru instruirea poporului se alcătuieşte „viaţa” sfântului unde, cu o străduinţă excesivă, se adună cele mai neobişnuite evenimente din viaţa lui, cele mai uimitoare minuni, pentru a aşeza  sfântul cel mai sus, pentru a-l face cât mai puţin asemănător cu oamenii obişnuiţi. Astfel, oamenii uită că sfântul a fost, de fapt, şi el un om ca şi ei, şi că, respectând proporţiile, fiecare poate deveni, în principiu, ca el” (pp. 167/168).

La cele de mai sus părintele comentator adaugă ca să înţelegem mai deplin cum stau lucrurile: „Când Dumnezeu îşi  arată puterea Sa în viaţa oamenilor cu viaţă sfântă, e şi pentru a pricepe noi că o aceeaşi putere „ne este gătită şi nouă”. Sfinţii nu-şi  „etalează” virtuţile pentru a avea noi motiv să-i admirăm sau să-i invidiem, ci pentru a ne chema alături de ei, pentru a ne încredinţa că locul nostru acolo este, la ospăţul Împărăţiei. „Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum  Tatăl nostru Cel ceresc desăvârşit este” a spus Mântuitorul în timpul predicii de pe munte, spune Matei 5, 48, desvăluindu-ne firescul vieţii creştine, când ne asumăm în noi statutul de „fii ai Celui Preaînalt”.

„Însuşi Mântuitorul Hristos S-a făcut pe Sine părtaş tuturor slăbiciunilor omeneşti, cunoscând  oboseala, foamea, setea, întristarea, durerea şi gustând moartea, iar Apostolul Pavel ne îndeamnă să avem încredere în mila Lui, scrie părintele Constantin Sturzu. Evangheliile, subliniază părintele,  nu cruţă deloc slăbiciunile apostolilor, ei le descriu astfel încât şi noi să ne regăsim cu uşurinţă în comportamentul sau în gândirea lor”, ca oameni.

Şi ca să înţelegem mai bine cum e cu sfinţii, într-un alt eseu „Cum să preschimbi poza de profil în icoană”, în „Ziarul de Iaşi”, 2 noiembrie 2019, scriind despre pelerinajele din octombrie  la raclele Sfintei Parascheva şi Sfântul Dimitrie cel Nou, fără ca biserica să dăruiască ceva celor sosiţi, părintele Constantin Sturzu cuvântă: …”Cei doi protagonişti ai pelerinajelor sunt sfinţi cu vieţi asemănătoare. Şi Sfânta Parascheva, şi Sfântul  Dimitrie cel Nou au ales calea monahismului şi a pustniciei. Au trăit cât mai retras cu putinţă, practic cvasinecunoscuţi pentru contemporanii lor. Străini chiar şi pentru cei din locurile natale. Cei doi sfinţi nu au lăsat nimic scris şi nici nu a scris despre ei vreunul dintre cei ce i-au cunoscut în viaţă. Trupurile lor neputrezite, luminate de har, au fost găsite  la mult timp după o moarte în deplin anonimat. Iar acum se bucură de o atât de mare popularitate! Dacă scoatem din ecuaţie puterea şi lucrarea lui Dumnezeu, omeneşte vorbind, chiar nu există o explicaţie pentru afluxul mare de pelerini la racla cu sfintele lor moaşte. Orice specialist din domenii precum jurnalism, sociologie, psihologie etc. ar trebui, dacă ar studia cu onestitate cultul  celor doi sfinţi, să ajungă la concluzia că e un fenomen cu rădăcini inefabile. Imposibil de explicat după criterii lumeşti. Pentru lumea de azi, sfinţii Parascheva şi Dimitrie par a fi mai degrabă modele de… „insucces” în viaţă. Dar ei au scris istorie, chiar dacă au trăit retraşi din lume. Sunt căutaţi acum de oameni, deşi în timpul vieţii au fugit mereu de compania lor”…      

Harul lui Dumnezeu lucrează!…

11 decembrie 2019  

   



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.617 abonați

comment closed

Drept de autor © 2009-2020 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5