Voi seca durerea
din lemnul verde
al trupului
cu sevă de nuc
voi unge
picioarele gândului
pun să-nfrunzească mugurii
din silabele sonore
ale cuvântului scris.
Din rădăcini respiră poemul
până la inima înverzită
de iubire pătrunsă
pe numele lui voi sigila
pecete de aur
ce nu se mai uită.
cenuşă-i voi sufla-n ochii
morţii pe drum,
să nu-l mai vadă.
Sibiu, 09.08.2016
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania