Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 11 → 2019
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Simina Lazăr: „Mărgelele copilăriei”-o cronică târzie

Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 1 (121), ianuarie 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Simina Lazăr: „Mărgelele copilăriei”-o cronică târzie

Primit pentru publicare: 23 Ian. 2019
Autor: Prof. Vasile LEFTER
Publicat: 24 Ian. 2019
© Vasile Lefter, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate
[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro

                                                                            

     Pe 15 decembrie 2018,am primit prin poștă un colet de la Paris,capitală europeană ,în care nu-mi aminteam să am vreun amic.

Primisem o carte cu titlu ispititor,„Mărgelele copilăriei”,autor Simina Lazăr.Abia după ce am citit dedicația ,am descifrat misterul :„ Domnului Vasile Lefter,pasionat al limbii lui Cervantes,această carte în care sper că va recunoaște pe profesorul său ,Ștefan Lazăr,care i-a transmis odinioară ”microbul”hispanismului.Cu multă prețuire,Dolores Simina .”
    Nu puteam încheia anul cu o surpriză mai plăcută.Iată că omul care m-a inițiat în tainele limbii spaniole,profesorul Ștefan Lazăr,revine în prim-planul preocupărilor mele culturale.
Pe dată ,am cerut de la Paris informații suplimentare pentru a face puțină lumină în gânduri.Astfel, am descoperit că Ștefan Lazăr (Lăzăruică) a făcut parte din boema literară a Bucureștiului  din deceniul al cincilea al secolului al douzecilea.
       Cartea lui Neagu Rădulescu,„Turnul Babel”,în care apare pe vreo trei pagini și numele maestrului meu,reconstituie atmosfera boemă din cafenelele Bucureștiului. Cafeneaua este”o mătușă cu cafeluțe.tabieturi și taifas,te prinde așa de mult în mrejele ei.că atunci când ieși din ea te trezești în stradă cu tâmplele ninse și confrații te arată cu degetul”.
        De aici pornește povestea vieții profesorului Ștefan Lazăr de la Universitatea Al.I.Cuza din Iași, prinsă într-o carte în care trăirile directe sunt împletite cu întâmplări din viața altora.
Se poate spune despre cartea Siminei Lazăr că este un bildungsroman mascat. Prozatoarea îmbină narațiunea la persoana întâi cu narațiunea neutră la persoana a treia. Nu lipsesc nici detaliile descriptive despre oameni și locuri din varii etape ale vieții.
      Scrisă într-o tonalitate caldă,cartea Siminei Lazăr te cucerește prin priceperea de a te lua martor ca cititor,implicându-te intelectual și afectiv,recunoscându-te în multe situații repetabile..
Sinceritatea confesiunii,grija pentru detalii,alegerea cu grijă a cuvintelor încărcate cu o semantică densă sunt doar câteva repere de abordare a discursului narativ.Cititorul se regăsește în personaje,pe vârste și etape.Autoarea își poartă eroii în același spațiu,numit România,poposind ,pe rând,cu aceeași dragoste,în toate ținuturile locuite de români,moldoveni,munteni,ardeleni,maramureșeni… Nu există bariere geografice în traseele personajelor sale.Locul central revine Iașului.
     Revederea orașului celor șapte coline după o absență îndelungată potențează emoția .E o stranie stare de uimire.Aproape nu poate să creadă că dulcele târg al Iașilor a fost martorul tăcut al primilor ei pași în viață.
           Ca la marele Proust,revederea locurilor îi reîmprospătează memoria.Este ceea ce prozatorul francez numea timpul regăsit.Banale întâmplări din copilărie i se ivesc în fața ochilor ca mărgelele înșirate pe o ață :„Fiecare mărgică are sunetul ei.Fiecare are culoarea ei.Și fiecare are mirosul ei-o aromă de altădată”.Amintirile personale și amintirile din povestirile altora se îngemănează până la contopire.Filtrul sensibil devine selectiv,alegând după norme ezoterice.Ajunsă la o vârstă a maturității,autoarea nu renunță la acea continuă mirare a unui copil mare.căruia i s-a adus o jucărie uitată în podul cu vechituri al bunicii.
     Atmosfera  din casa evocată de prozatoare este una elevată.Tatăl este profesor de spaniolă,trecut prin cultura lumii.Mama este o pictoriță talentată,dar și un artist ce stăpânește tehnica tapiseriei,realizând chipul marelui Eminescu la războiul de țesut,împărtășindu-și măiestria și altora,ca educator.
ÂCea mai mare dintre surori este fascinată de lungile discursuri ținute de profesor ori de câte ori avea un interlocutor pe măsură.Tatăl naratoarei avea o solidă cultură filozofică.Mereu avea plăcerea susținerii unor teorii la modă,pe care nu întotdeauna le putea argumenta.Plăcerea speculației oratorice o încânta pe adolescenta fermecată de propriul ei tată.
Mediul intelectual propice o obligă într-un fel pe eleva de liceu să scrie poezii,să picteze,să experimenteze abc-ul iubirii calculate.
     Simina Lazăr(Dolores) atrage încă o dată atenția cititorului că nu e vorba de o autobiografie. Cartea nu aparține stilului administrativ.Este o carte de beletristică,în  care imaginile artistice sunt materialul de bază al comunicării.Ficțiunea este principalul mod de creație . nu documentul frust.
    Suntem în fața unei proze de atmosferă,a unei scrieri cu pasaje reprezentative pentru o posibilă trăire în spațiu românesc,de-a lungul a șaptezeci de ani de viață, srăbătând cel puțin două regimuri politice.Cititorul privește o pânză cu imagini bine conduse în spațiu și timp.Oameni simpli,țărani,intelectuali,locuitori ai periferiei,,tineri și vârstnici sunt aduși în scenă pentru a completa un tablou panoramic al unei societăți care încă își caută identitatea.O adevărată monografie sentimentală vegheată în direcția veridicității.
        În ceea ce privește receptarea mesajului artistic,romanul se încifrează în partea finală.Teoriile promovate de tatăl autoarei ridică probleme în decodare,fie din cauza unei pregătiri precare a cititorului,fie din cauza prolixității discursului narativ.
       Avem bucuria de a citi o carte înțesată de informații culturale,editată strălucit de Editura Muzeelor Literare,Iași,2016 .

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2019 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5