Primit pentru publicare: 10 nov. 2014.
Autor: Gheorghe GHERMAN

Postat de redacție: 11 nov.2014.

Simpozion universitar

PROF. UNIV. OCTAVIAN IONESCU, UN SIMBOL

S-ar putea spune că joi, 23 octombrie 2014, am avut onoarea de a fi invitat la Universitatea Ioan Cuza Iași, în cadrul Simpozionului dedicat modernizării dreptului ca modalitate de apropiere cu cerințele actuale ale României, aflată în plină tranziție. Această acțiune s-a desfășurat în Aula ,,Mihai Eminescu” , la care au participat personalități universitare de seamă, somități ale științei dreptului din România, studenți, doctoranzi, persoane interesate de noutățile din acest domeniu. Interesant a fost faptul că simpozionul a dat ocazia lansării cărții ,,În memoriam Octavian Ionescu” mare personalitate a țării noastre , doctor în drept civil și filozofia dreptului. O mare bucurie mi-a făcut prezența celor trei copii , ai distinsului profesor, și ei importanți intelectual: prof. univ. în drept Lucian Ionescu, Ilinca Barthouil Ionescu prof. univ. în Franța și Marina Mureșanu Ionescu prof. univ. la Facultatea de litere-franceză, la Universitatea A. I. Cuza Iași. Majoritatea celor prezenți au regretat lipsa d-lui Gabriel Ionescu, mare chirurg pediatru , aflat în Emiratele Arabe Unite, cel care a operat siamezele Lina și Gherghina Boariu din județul Botoșani , înainte de 1989.

Acest moment de comemorare a distinsului prof. univ. Octavian Ionescu a fost subliniat în luările de cuvânt a d-lor Lucian Ionescu și Marina Mureșanu Ionescu, care au făcut importante precizări privitoare la locul de naștere,  a primilor ani de școală, a părinților și altor strămoși ai săi (Vorniceni); de asemenea ei s-au referit la anii de liceu (A. T. Laurian Botoșani) și apoi a studiilor universitare  (Univ. A. I. Cuza Iași-Drept civil, 1924 și Filozofie 1925) .A urmat plecarea la Paris unde a obținut titlul de doctor în drept civil, cu teza: ,,La notion detroit subjectif dans le droit prive”-1931 și apoi cel de filozofie, la Berlin. Ceea ce ne-a atras atenția au fost sublinierile făcute de d-na Marina Mureșanu privind evoluția pregătirii d-lui Octavian Ionescu, de-a lungul anilor și că tatăl său a avut ,,un puternic simț al familiei, un adevărat cult”. Familia i-a fost singurul refugiu în momentele frumoase dar mai ales în cele grele, în a doua parte a vieții sale. Prin 1950 când era în plină maturitate, au început epurările intelectualilor care nu conveneau regimului politic instaurat, după 1945. În toată viața sa ,,nu a cunoscut compromisul și nu a renunțat la reperele sale morale”, repere pe care și le-au însușit și copiii săi. După căsătoria sa cu elvențianca Rica-Cecilia Ionescu, în 1938 și ea licențiată în limba franceză, germană și italiană, d-l Octavian Ionescu și-a desfășurat activitatea profesională la Consiliul Legislativ din București și din 1941 ca prof. univ. la universitatea ieșeană. Cu toate că i s-a propus o catedră universitară în Elveția n-a acceptat fiind ghidat de un patriotism local și din 1945 aduce familia în România, devastată de război. Ambii au suferit pierzând și titlurile de profesori universitari fiind considerați elemente ostile și periculoase regimului comunist instaurat (1950). ,,Cariera și viața lui Octavian Ionescu s-au sfârșit la Iași”. Pașii l-au purtat de la Vorniceni  la Botoșani, la Iași, la Paris, la Frankfurt pe Main , la Berlin,  Jena, Viena, București și Iași. În timpul războiului , Facultatea de Drept Iași s-a mutat la Alba-Iulia,  dar după 1945 d-l Octavian Ionescu a funcționat la București iar mai apoi la Iași din 1950 până în 1990. La a doua epurare a cadrelor universitare  ( care aveau deja dosare la securitate ) ca fiind persoane dificile și d-l professor a fost trimis la Școala elementară de pe lângă Centrul de Reeducare Minori Copou Iași și apoi la Școala Profesională Specială Copou unde i s-au dat să alfabetizeze neștiutori de carte. Deși ambii soți au cerut să se reîntoarcă la București nu li s-a aprobat  și Octavian Ionescu  a fost nevoit să lucreze ca profesopr de limba română, în licee ieșene dar a și mers ,,ca turist” în străinătate la congrese internaționale. A avut posibilitatea de a publica articole de specialitate, în reviste din Franța datorită sprijinului acordat de sora Ilinca, aflată acolo.

Era la o vârstă respectabilă ( 89 de ani) când a căzut regimul comunist; o așteptase ,,fiind considerat …un visător utopic” sperând la reînnodarea bunelor tradiții interbelice privind manifestarea plenară a intelectualității de valoare. A primit de la noul parlament , înștiințarea că juriștii care au suferit vor fi reabilitați. Ultimul său discurs l-a pronunțat , la 1 noiembrie1990 la București, la întâlnirea cu foștii bursieri Humboldt ; de asemenea a fost rechemat la Universitatea Alexandru Ioan Cuza Iași ca profesor universitar, numai că această bucurie i s-a stins pe 15 noiembrie 1990 când moartea nemiloasă l-a luat dintre cei care l-au iubit și respectat decenii întregi.

Spre finalul primei zile a simpozionului au luat cuvântul decanul Facultății de Drept,  d-l Tudorel Toader care a mulțumit tuturor celor prezenți și d-l profesor Gherman Gheorghe care a completat cele ce s-au spus cu importanta contribuție a d-lui Octavian Ionescu, la ridicarea prestigiului localității sale natale Vorniceni, la înscrierea în rândul monumentelor istorice a bisericii de lemn,  din centrul satului, cât și la sprijinirea locuitorilor  în rezolvarea unor probleme personale și ale comunității.