ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Sisteme de interpretare a poemului Cântarea Cântărilor

Primit pentru publicare: 01 Nov. 2018
Autor: Drd. Alexandru COCETOV, R. Moldova
Publicat: 01 Nov. 2018
Editor: Ion ISTRATE

„Amplasată în mijlocul Bibliei, Cântarea Cântărilor ridică la înălţimi marea imagine fundamentală, mergând de la primele capitole ale Genezei la ultimul capitol al Apocalipsei: omenirea a devenit mireasa lui Dumnezeu”.
                                                                                                                                                      Origene
Dragostea din Cântarea Cântărilor este un sentiment viu, înălțător și pasional. Ea crează impresia legăturii și chiar a posesiunii reciproce între îndrăgostiți :  Eu  pentru iubitul meu / Și el după mine tânjeşte. Totodată, în această carte apare și una dintre cele mai expresive interpretări poetice ale dragostei din întreaga Biblie:  Căci puternica precum moartea este iubirea… / Ape mari / Nu pot stinge iubirea / Și fluvii nu o pot îneca.[1]

Tema centrală a culegerii este dragostea înflăcărată, puternică precum moartea. În cântece domină atmosfera bucuriei și împlinirii în dragoste, pasiune umană vie și înălțătoare. În calitate de personaje aici figurează o tânără mireasă , Sulamita, și un tânăr domn, prezentat ca un păstor, dar uneori numit și mire-rege, asociat cu Solomon, fiul lui David. Pe planul secundar apar frații și părinții tinerei, paznicii orașului, fiice ale Ierusalimului – prietenele sau rivalele miresei. Pe de altă parte, atenția este acordată personajelor – naturii înconjurătoare care corespunde stărilor sufletești ale omului.[2]

Sulamita conversează cu iubitul ei, păstorul, care a venit s-o ia de la palat.[3] Între timp păstorul, iubitul Sulamitei, a sosit la Ierusalim, ea putând merge acum pe câmp și la țară, împreună cu el. Ea anticipează aceste momente când va păși alături de el, ieșind în zorii zilei la vie ca să vadă dacă a înmugurit via și merii, dacă sunt aproape de-nflorit. În acest cadru pitoresc, unde mandragorele miresme varsă, ea îi va da dezmierdările ei și toată iubirea pe care i-a păstrat.[4]

7:10-8:4. În comparație cu răspunsul dat din 5:3[5], Sulamita răspunde în acest moment cu o dragoste reciprocă.

7:10, „eu sunt a iubitului meu”. Este a treia referință când Sulamita își arată dragostea.[6]

Trecând la ultimul capitolul al cărții  Cântarea Cântări-lor, adică la capitolul 8, vrem să vedem esența temei principale, care este „Consacrarea dragostei”. Căci întrebarea este: cum a fost consacrată cu adevărat această dragoste și care au fost acțiunile mirelui și ale miresei?[7]

Acest capitol începe cu următoarele cuvinte, 8:1, ”O! de ai fi fratele meu, care a supt la țâțele mamei mele! („Kaah, precum un frate), În Septuaginta fără ka (precum), acest vers accentuează încă o dată dragostea curată. Dorinţa fetei este ca mirele să-i poată fi ca frate, de a-i fi mereu aproape fără eros”.[8] Că  l-ar fi putut săruta prelung și nimeni nu ar fi îndrăznit să-i facă vreun reproș. L-ar duce în casă  mamei sale și i-ar da vin bun și must de rodii.[9]

Theodoret al Cyrului (Interpretatio) porneşte în explicarea acestui verset de la faptul că fratele și sora împart ceva în comun. Deși, Honorius din Autun (Expositio) vede în acest verset o altă explicație,  prefigurare a bucuriei şi a fericirii din viața viitoare.[10]

8:1, “O! de ai fi tu fratele meu”. Atunci ea (Sulamita) putea să-și arate public dragostea sa  față de iubitul inimii, 8:3-4, aceasta ar putea fi la fel cum și în timpul, când îi făcea curte (2:6-7). Acum ei sunt datori să  aştepte, până la momentul când vor rămânea singuri, pentru a nu-și arăta sentimentele în public. Și versetele 8:5-14 relevă ultima scenă a „momentului unirii în căsătorie”, unde ei își arată dragostea unul față de altul.

Tinerii îndrăgostiți sosesc la locuința lor de la țară, după care își jură credincioșie, trăind apoi toată viața fericiți (8:5-14). În satul ei de baștină, localnicii o văd venind de la Ierusalim și o întreabă cine este aceea care se suie din pustiu, rezemată de preaiubitul ei? Apoi când îndrăgostiții se apropie, păstorul se referă la locuri binecunoscute amândurora – sub măr, unde a început să se infiripe dragostea lor și unde s-a născut ea. În textul 8:5, „te-am trezit sub măr”, cuvintele sunt menționate de Solomon. Visul Sulamitei din 3:4 se împlinește în realitate (în căsătorie).[11] Mama lui Solomon, Bat-Șeba, este menționată doar o singură dată (3:11), deși nu este menționat numele ei, dar se subînțelege, “… priviți pe Împăratul Solomon, cu cununa cu care l-a încununat mama-sa.”

Ultima adresare a Solomonului către fiicele Ierusalimului (8:3-4). În cadrul unei paranteze adresate fiicelor Ierusalimului, Sulamita se vede în brațele sale, după care le atrage atenția să nu stârnească dragostea până ce nu va veni ea.[12]

Tinerii îndrăgostiți sosesc la locuința lor de la țară, după care își jură credincioșie, trăind apoi toată viața fericiți (8:5-14). În satul ei de baștină, localnicii o văd venind de la Ierusalim și o întreabă cine este aceea care se suie din pustiu, rezemată de preaiubitul ei? Apoi când îndrăgostiții se apropie, păstorul se referă la locuri binecunoscute amândurora – sub măr, unde a început să se înfiripe dragostea lor și unde s-a născut ea.[13]

În versetele 6 și 7[14] vedem cum Sulamita propune să-și reînnoiască jurămintele de credincioșie reciprocă. În cuvintele de mare frumusețe, ce au fost citate de atâtea ori de-a lungul veacurilor, ea afirmă că nu există niciun rival pentru dragostea ei, care e tare precum moartea, de nestins și neprețuită.[15] Și aceasta relevă la “dragostea” descrisă în 8:6-7, în care este arătată aceeași dragoste din Vechiul Testament, și din Noul Testament (I Corinteni 13:1-8). În care vedem 4 aspecte ale dragostei – 1. Dragostea este o parte importantă în căsătorie, cum și viața nu poate fără moarte; 2. Dragostea este puternică, precum cel mai strălucitor foc; probabil este tot așa de strălucitoare, cum slava lui Dumnezeu; 3. Dragostea este adâncă și neînvingătoare, chiar dacă trece prin diferite încercări; 4. Dragostea este cea mai scumpă comoară, ea poate fi doar dăruită, și nu cumpărată.

Iar în versetele 8 și 9[16] arată descrierea timpului, cu ani în urmă, pe când plănuiau viitorul tinerei Sulamita, frații ei au luat această decizie. Dacă-și va dovedi castitatea, puritatea și credincioșia, îi vor dărui drept zestre o coroană de argint. Dar dacă, dimpotrivă, își va dovedi promiscuitatea, fiind  accesibilă ca o ușă, o vor ascunde, izolând-o.[17]

Tot în aceste versete frații Sulamitei recunosc că au săvârșit datoria lor de frați, păstrând-o pe sora lor curată până la căsătorie.[18] Chiar și Noul Testament învață despre curățenie în căsătorie.[19]

8:9, „zid … ușă ”. Zidul prezintă cu sine pricepere, dar ușa  reprezintă cu sine deschiderea amoralității.[20]

Dar în 8:10, „zid”. Sulamita a recunoscut că a fost un „zid” până la căsătorie, refuzând la cei, care doreau s-o cucerească. Și doar din acest motiv, mirele/soțul ei era satisfăcut de moralitatea ei curată.

8:10 și 11[21]. Fecioara îi asigură că, acum, la vârsta măritișului, ea a fost demnă de toată cinstea, ca un zid – lucru știut de iubitul ei. Ea le spune despre via lui Solomon de la Baal Hamon, cu numeroși lucrători ce au grijă de ea. Dar pe Sulamita n-a interesat-o această vie, deoarece avea propria ei vie, adică pe iubitul ei, păstorul. Cât despre ea, Solomon n-are decât să-și păstreze pentru el averile![22]

8:13[23], „prietenii”. Probabil, cu aceste sunt numiți: 1. Tovarășii lui Solomon (1:7); fiicele Ierusalimului (6:13), sau prietenii care o petrec pe Sulamita la nuntă (3:7).

În prezența martorilor (versetele 13 și 14), păstorul o roagă să i se dăruiască acum în căsnicie, spunând „Da”. În limbaj figurat, ea îi spune preaiubitului ei să se grăbească să și-o însușească și așa se încheie cartea, care a fost numită: Confirmarea de către Vechiul Testament a monogamiei, în contextul celui mai grav caz de poligamie întâlnit pe paginile Scripturii. Este un îndemn fierbinte adresat Ierusalimului din vremea lui Solomon să se întoarcă la idealul de iubire și căsnicie dăinuit de Dumnezeu.[24]

Acest mic, dar interesant poem, ne descrie pe cei doi îndrăgostiți , Solomon și Sulamita, ca un etalon, un exemplu pentru tinerii, dar și pentru bătrânii zilelor noastre. Prin dragostea lor ni se arată cum să  ne iubim soțiile și soții: „fiecare din voi să-și iubească nevasta ca pe sine …” (Efeseni 5:33).[25]

În finalul acestui capitol, ca o concluzie, invocăm afirmația lui Piter Maier din cartea sa „Curățirea, Dragostea și Casătoria”: „În căsătorie, cei doi sunt așa de strâns legați, ca două foi bine încleiate. Cine va încerca să-i descleie, acela va rupe ambele foi.” Aceasta arată, că cei doi (în cazul nostru este vorba de Solomon și Sulamita) sunt un întreg, o familie unită și binecuvântată de Dumnezeu.

Aceasta istorie a dragostei, care este situată cam pe la mijlocul Bibliei, ne descrie un plan, un model, o caracteristică a familiei dumnezeiești. Într-adevăr, mică, dar măiastru alcătuită, are un rol extrem de important. Dacă n-ar fi fost importantă, Dumnezeu n-ar îngădui ca ea să  fie așezată în canonul Sfintei Scripturi. Acest poem liric, didactic, religios … este prototipul dragostei Agape, dragostei dumnezeiești.

Fiind autor al multor proverbe, Solomon atașează vers după vers într-o combinare extrem de interesantă a istoriei dragostei sale. Nu, el nu scrie cu critică, nu se plânge, el redă, trăiește, simte alipirea, atracția, dragostea sa față de Sulamita. El vrea să fie cu ea, și luptă pentru aceasta. Acesta e Solomon.

Bibliografie:
Comentariul Biblic al credinciosului, Comentariu asupra cărții Cântarea Cântărilor.
Delitzsch, Franz, „The Song of Songs”, In Biblical  Commentary on the Old Testament, vol. 16, Grand Rapids: Wn. B. Eerdmands Publishing Company, 1971.
Delitzsch, Franz, „The Song of Songs”, in Lange’s Commentary on the Holy Scriptures.
Djon, Mak-Arthur, Biblia de studiu cu comentarii, Asociația Evanghelică Slavona, Cartea Cântarea Cântărilor, 2004.
Mak-Arthur, Djon, Biblia de studiu cu comentarii, Asociația Evanghelică Slavonă, 2004.
McGee, John Vernon, Note de studiu, Cântarea Cântărilor, Schița cărții.
KENDRICK, Stephen, KENDRICK, Alex, CATT,  Michael, Dare to Love, 8 reasons to take the Love Dare, Life Way Press, Nashville, Tennessee, 2009.
Williams, W. Twyman, The Song of Song of Solomon, Moody Monthly, februarie 1949.

 Dicţionare, Antologii
Chevalier, Jean, Gheerbrant, Alain, Dicționar de simboluri, vol. I,  București, Editura Artemis,1993.
Dicţionar de termeni literari (coord. Mircea Anghelescu), Editura Garamond, Bucureşti, fără anul ediţiei.
Cocetov, Alexandru, Primavara metaforelor, Antologie literară, Asociația Scriitorilor pentru Promovarea Realizarilor Artistice (A.S.P.R.A.), Editura ÎnfoRapArt, România, Bolnavi de dragoste (Cântarea Cântărilor). Galați, 2015.
Cocetov, Alexandru, Teze, Viitorul de aparține, Conferința Internațională a Studenților  și Masteranzilor, Ediția a V-a, 29 aprilie, 2015, Chișinău, Republica Moldova, Predarea liricii de inspirație religioasă în liceu (Cântarea Cântărilor).
Ronald, F. Youngblood, F. F. Bruce, R. K. Harrison, Compact Bible Dictionary. Nelson’s Compact Series. Tomas Nelson. Printed in the United States of America 2004.
Petraş, Irina, Teoria literaturii, Cluj-Napoca, Biblioteca Apostrof, 2002.
Pîrvu, Bogdan S., Dicţionar de genetică literară, Institutul European, Iaşi, 2005.
Săndulescu, Al. (coord.), Dicţionar de termeni literari, Editura Academiei, Bucureşti, 1976.
Zondervan, Nove’s compact topical Bible, Grand rapids, Michigan 49530, Printed in the United States of America, 1972.

Note:
[1] [Pilchin, Pilchin, Griu-Rosior 2012: 70].
[2] [Pilchin, Pilchin, Griu-Rosior 2012: 70].
[3] 7:11-8:2
[4] [Comentariul Biblic al credinciosului: 838].
[5] („Mi-am scos haina, cum să  ma îmbrac iarăși? Mi-am spălat picioarele: cum să le murdăresc iarăși?”),
[6] Versetele 2:16, 6:3
[7] [Cocetov Boem@ Octombrie 2015]
[8] [ 3, p. 77]
[9] [Comentariul Biblic al credinciosului: 838].
[11] (1:6; 3:4; 6:9; 8:1,2).
[12] [2. pag. 842]. 
[13] [Comentariul Biblic al credinciosului: 838].
[14] (6. Pune-mă ca o pecete pe înima ta, ca o pecete pe brațul tău; căci dragostea este tare ca moartea, și gelozia este neînduplecată ca Locu-înța morților; jarul ei este jar de foc, o flacără a Domnului. 7. Apele cele mari nu pot să stîngă dragostea, și râurile n-ar putea s-o înece; de ar da omul toate averile din casă  lui pentru dragoste, tot n-ar avea decât dispreț),
[15] (de-ar da cineva pentru iubire toate comorile casei să le, cu dispreț ar fi respîns acela).
[16] 8. Avem o soră micuță care n-are încă țâţe. Ce vom face cu sora noastră în ziua când îi vor veni pețitorii? 9. Dacă este zid, vom zidi niște zimți de argint pe ea; dar, dacă este ușă, o vom închide cu o scândură de cedru).
[17] [Comentariul Biblic al credinciosului: 838]
[18] în comparative cu fratîi Rebecii din Genesă  24:50-60; Genesa  34:13-27; și Tamar din II Sămuel 13:1-2.
[19] I Tesalonice 4:1-8.
[20] Mak-Arthur 2004: 932.
[21] 10. Eu sunt un zid, și țâțele mele sunt ca niște turnuri; în ochîi lui am fost ca una care a găsit pace. 11. Solomon avea o vie la Baal-Hamon; a închiriat-o unor păzitori; și fiecare trebuia să aducă pentru rodul ei o mie de sicli de argînt.
[22] Comentariul Biblic al credinciosului: 838.
[23] (13. Tu, care locuiești în grădîni, niște prieteni își pleacă urechea la glasul tău: bînevoiește și fă-mă să-l aud! – 14. Vîno repede, iubitule, ca o căprioara să u ca puiul de cerb pe munțîi plîni de mirozne!).
[24] [5. V: 71, pag. 42].
[25] [Cocetov, Primăvara metaforelor 2015: 77]