Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Sorana Gâtlan a cântat din nou acasă! Sau…. Viaţa pe care i-o dă vioara şi invers

Sorana Gâtlan a cântat din nou acasă! Sau…. Viaţa pe care i-o dă vioara şi invers

O muzică ce nu te lasă să respiri. O reverie în acord cu tainele viorii. O ploaie de vise şi imaginaţia care zburdă în firescul muzical transformat într-un adevărat regal muzical. O confesiune muzicală. O combinaţie jucăuşă ruptă parcă dintr-o iubire juvenilă: ea, ridicată pe un piedestal în timp ce în jur răsucesc sentimente şi stări umane din cele mai naturale – de la dăruire la iubire, de la dorinţă la adulaţie, de la fascinaţie la nemărginire. Sunt sentimente nutrite pentru vioara pe care o divinizează! Pe scenă e ea şi muzica. Îşi trăieşte tinereţea într-o năucitoare compatibilitate cu fascinanta ei vioară. E aproape imposibil să nu remarci în timp ce muzica îţi pătrunde în suflet, legătura pe care juna născută la Botoşani, o are cu instrumentul la care cântă încă de când era de-o şchioapă. E la mijloc o relaţie pe care ai putea fi invidios şi fericit deopotrivă. Miezul ideii e însă atât de simplu, aproape banal. În relaţia ei cu vioara există suflet şi atât. Şi de aici totul e magie, vibraţie, rafinament, bucurie, tăcere, vis. E spectacolul în care simţi viaţa pe care vioara i-o dă şi viceversa. Concertul simfonic de vineri, 10 decembrie, care a avut-o ca solistă pe botoşăneanca Sorana Gâtlan, sub bagheta dirijorului Mihail Secikin, cu prea puţin public în sală, din păcate (mulţi veniţi pentru a o întâlni pe Sorana!) a reunit în cele două părţi „Concertul în re minor pentru vioară şi orchestră, op.47” de J. Sibelius, urmat de „Simfonia a III-a în la minor, op.44” de S. Rahmaninov. În prima parte revelaţia serii a fost fără doar şi poate botoşăneanca ajunsă celebră pe marile scene ale lumii, stabilită acum la Viena unde termină anul viitor studiile de master la Universitatea de Muzică. Fosta elevă a regretatului profesor Costel Albu, Sorana Gâtlan s-a născut într-o familie de muzicieni şi aproape firesc a urmat drumul casei bătătorit cu note muzicale. Tatăl solistei este clarinetistul Gheorghe Gâtlan iar sora, Roxana Georgescu, este şi ea violonistă. De altfel, în concertul de vineri care a avut loc la Botoşani, alături de Filarmonica Botoşani, cele două surori au înregistrat o premieră cântând împreună o piesă în finalul primei părţi. „Ideea de a cânta o piesă cu sora mea mi-a venit mie, evident, dar a fost ceva de ultim moment. Pregătisem şi o altă piesă şi a trebuit să alegem una din cele două. E o piesă pe care am primit-o cadou, a fost scrisă special pentru mine”, ne-a declarat solista. Duetul pe care l-a realizat în premieră alături de sora sa a fost cu atât mai interesant cu cât pe scenă alături de cele două surori s-a aflat pentru prima dată chiar tatăl lor. “A fost prima dată în viaţă când tata a cântat cu mine. De obicei nu cânta, când eu aveam concert, pentru că e foarte emoţionat. În seara asta aş putea spune că am fost toată familia Gâtlan pe scenă”, ne-a mai spus Sorana. Tânăra violonista născută în 1985, nu cântă prima dată alături de orchestra botoşăneană. Ea şi-a făcut debutul la numai 6 ani când a cântat cu aceeaşi adulată vioară un concert de Vivaldi. Timpul a trecut. Sorana şi-a urmat destinul cu dăruirea aproape necondiţionată pentru instrumentul care a ales-o după cum ea însăşi ne-a mărturisit. A susţinut concerte de mai multe ori în România: Iaşi, Botoşani, Târgu Mureş, Cluj, Bucureşti sau în lume: Austria, Ungaria, Polonia, Franţa, Spania sau Italia. Vineri seară, la Botoşani, a reuşit în mai puţin de o oră să arate că între ea şi vioară e o relaţie cu totul specială.Ambele îşi oferă viaţă uneia alteia prin succesele înregistrate, prin dezamăgirile inerente ale vieţii. E exact cum ne-a spus într-o discuţie la final dincolo de imperiul muzical creat pe scenă. “Iubirea faţă de instrument o capeţi din ce în ce mai mult, cu cât îţi aduce mai multe succese şi dezamăgiri-toate împreună Nu-mi pot imagina să cânt la alt instrument. Apreciez şi iubesc enorm violoncelul şi cred că dacă aş avea un copil talentat, i-aş pune în mână acest instrument. Dar eu personal nu m-aş vedea cântând la alt instrument“. Concertul s-a încheiat în acordurile lui Rahmaninov interpretate de orchestra botoşăneană dirijată de Mihail Seckin, ocazie pentru melomani de a trăi clipe de reverie şi meditaţie parcă în acord cu timpul care se scurge mai cald acum în pragul marii sărbători a Crăciunului.



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 25 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5