Spiritul de vorbă cu trupul
Mai sunt în tine, încă mai sunt
o vreme, pân’ se vremuieşte vremea.
Nu ştiu cât ne vom suporta,
că prea te amesteci în treburile firii,
cătându-le pricină; le cerţi ori le implori
să-ţi intre în voie, să-ţi facă pe plac.
Cât am stat unul într-altul,
mereu ne-am certat,
ce-i drept, nu ne-am duşmănit.
Ne-am acceptat neosmotic,
ca doi vecini
care nu se ceartă toată ziua,
că nu le-ar mai rămâne timp
şi pentru împăcare.
De la început ai ştiut, ştii bine că ţi-am spus,
că veşnicia e doar pentru unul dintre noi.
3 noiembrie 2015
Similare