Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Stânjeneală sau aprehensiune dinspre ,,tufa ciupercilor otrăvitoare”

Stânjeneală sau aprehensiune dinspre ,,tufa ciupercilor otrăvitoare”?

Despre ,,tufa ciupercilor otrăvitoare” s-a scris recent pe undeva, pe aici, la margine de țară. S-a scris aici, pentru că pe ,,la centru” numai ia nimeni în seamă ce scrie scriitorașul nostru. Așa am dedus, nu numai eu, că cineva e stingherit și  cuprins de o zdravănă teamă ca nu cumva, precum în poveste, să apară de aici, din aceaste ,,bălării”, Regina Ciupercilor.

Nu aș merge mai departe cu această introducere, confuză pentru unii cititori și, din respect, las să se vadă ce scriu și alte publicații de cum se mai percepe actul creației literare la Botoșani.

Redau mai jos, integral, un articol apărut în ,,Informatorul Moldovei”, semnat de Gabriel Balașa (sursa:http://informatorulmoldovei.ro/d-m-g-de-botosani-un-poet-respins-la-el-acasa-dar-apreciat-in-alte-judete/): După toate aparenţele, 2013 se anunţă un an greu de digerat pe toate planurile. Lupte orgolioase, care fac mult rău naţiei române, se dau nu numai pe tărâm politic ci şi pe frontul cultural unde Regele e unul singur, Mihai Eminescu, de la a cărei naştere tocmai s-au împlinit 163 de ani pe 15 ianuarie. Iar de când a trecut în nefiinţă, poeţii României încearcă să ducă, prin creaţiile lor, spiritul Luceafărului spre o binemeritată nemurire. Însă şi lumea poeţilor e plină de orgolii, mai mult sau mai puţin justificate, şi vorba poetului nepereche, “Noi avem în veacul nostru acel soi ciudat de barzi,/ Care-ncearcă prin poeme să devină cumularzi,/ Închinând ale lor versuri la puternici, la cucoane,/ Sunt cântaţi în cafenele şi fac zgomot în saloane;/ Iar cărările vieţii fiind grele şi înguste, / Ei încearcă să le treacă prin protecţie de fuste, / Dedicând broşuri la dame a căror bărbaţi ei speră/ C-ajungând cândva miniştri le-a deschide carieră”. Şi nici lumea poeţilor şi scriitorilor botoşăneni nu e lipsită de omuleţi care zilnic încearcă fenomenul căţărării, doar de i-o băga şi pe ei cineva în seamă. Nu sunt un specialist al criticii literare, iubesc poezia şi tot timpul am considerat că în lumea scriitorilor botoşăneni este loc pentru condeierii de calitate. Dar când râca şi respingerea fără discernământ a unor poeţi talentaţi a devenit o obişnuinţă, atunci simt nevoia unei implicări de bun simţ. Pentru că nu se poate să-i spui mereu unui om, la el acasă, că nu are talent, că scrierile sale sunt un fâss, iar respectivul să fie apreciat de jurii de specialitate în fruntea cărora se află oameni precum academicianul Mihai Cimpoi, o valoare incotestabilă, care de curând a publicat ,,Dicţionar Enciclopedic – Mihai Eminescu”. Am tot respectul pentru poetul Gellu Dorian şi a sa societate botoşăneană Hyperion, pentru că Dorian a fost şi este sufletul manifestărilor Zilelor Eminescu, dar cred că ar trebui să fie mai receptiv şi la noul apărut în poezie. Nu doresc să înşir cuvinte goale, ce din coadă au să sune, cum m-ar taxa domnul Eminescu, ci să trec la subiectul propriu zis. Poetul botoşănean Dorel Mihai Gaftoneanu, cunoscut şi ca D.M.G. de Botoşani, colaborator permanent  (și redactor, n.r.) al revistei de cultură botoşănene “Luceafărul”, dublu laureat la “Zilele Eminescu” în ţară la Drobeta-Turnu Severin şi Alba Iulia a fost invitat la Festivalul Internaţional de poezie Mihai Eminescu, ediţia a XXII-a desfăşurat la Drobeta-Turnu Severin, Orşova şi Băile Herculane, unde a primit Premiul Eminescu pentru poezie cu medalie – efigie din bronz  şi diplomă după publicarea cărţii “Odiseea omenirii”, distincţii acordate de un juriu exigent condus de academicianul Mihai Cimpoi. De asemenea, la Concursul internațional de poezie, eseu, artă plastică și ex-libris „Dor de Eminescu” de la Alba-Iulia, ediţia a doua, i s-a acordat Premiul Ligii Scriitorior Români filiala Alba  pentru un grupaj de cinci poeme despre Mihai Eminescu. “A fost o experienţă unică pentru un scriitor din nordul României, această incursiune în sudul cultural al ţării. Consider că multe dintre lucrurile frumoase regăsite acolo pot fi transpuse şi la Botoşani. Am întâlnit în sud nişte oameni minunaţi, cu o deschidere sublimă la dialog, fără patimă în aprecierile critice ale operelor prezentate. Sunt realmente încântat că am descoperit acolo poetul de geniu Eminescu, cald, primitor şi cu faţă umană”, ne-a mărturisit D.M.Gaftoneanu, poetul botoşănean căruia i-a fost recunoscută opera literară în nouă judeţe, Argeş, Bistriţa, Vâlcea, Hunedoara, Gorj, Suceava, Alba, Călăraşi, Maramureş unde a obţinut numeroase premii. Iar la ultima participare, D.M.G. de Botoşani a recitat prozopoemul “Către înălţimi cu gheţuri…” din volumul “Odiseea Omenirii”, poezie filozofică din care reproducem finalul: “… Şi sunt singur. Tot mai singur. E din ce în ce mai rece./ Lumea basmelor eternă? O fântână. Stă să sece./ Feţi frumoşi sau cosânzene… Albe-nea, pitici şi zmei…/ Un periplu se încheie. Pas cu pas. Sub ochii mei./… Capătul. De drum. În ceţuri. Încifrat fără scăpare./ Un mister. Necunoscuta. Ca o ţintă mişcătoare./ O corabie cu visuri. Pe un Styx cu ape line./ Pare undeva departe… Însă este lângă mine”.  Concluzia?, nu poate fi decât una hamletiană, din sublimul Shakespeare: “The rest is silence…” (Gabriel BALAŞA)

A consemnat, Jan TRISTEA

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 25 de abonați

2 comentarii la acestă însemnare

  1. luminita spune:

    Daca d-l Ion Ilie ar avea oarece coloana vertebrala ar recunoaste sincer ca e total depasit de presiunea celor cativa scriitorasi din jurul dumnealui care il injura ca la usa cortului.
    De la d-l Hutu nici macar la atat nu ne asteptam.
    La Memorialul Eminescu sau la CJ, sa spuna cei de acolo ce si cum e.

  2. MARIN TOMA spune:

    De la scriitorul Marin Toma…

    Poetul Dorel Mihai Gaftoneanu nu mai poate fi oprit din ascensiunea lui. El şi-a ales greul luptei la baionetă cu lumea perfidă din sfera cultural-politică din oraşul siretean Botoşani iar opera lui va dăinui atâta timp cât unda Siretului o va asculta. Pentru că da, unda acestui râu reţine cântecul curat popular, folclorul autentic românesc cu grai specific moldovenesc. În şipotele lui, se desluşeşte şi azi Marea Poezie a Eminescului, poetul nepereche… Şi fără teamă de a greşi, de a fi judecat… de la marele nostru poet naţional, nimeni până la Dorel Mihai Gaftoneanu nu a mai doinit, nu a mai glosat, nimeni nu a mai înălţat ode de anvergură. Nimeni nu şi-a mai adus aminte de marii pictori, sculptori naţionali, dar de ce nu, şi de marii poeţi ai lumii. Nu-l mai împiedicaţi, nu-i mai staţi în cale. El nu va pierde, stă pe un munte de cultură şi va fi în stare să strivească o tiranie literară dar nu va strivi „corola de lumini a lumii”.

    Marin Toma

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5