Primit pentru publicare: 25 febr. 2017
Autor: prof. Gheorghe MEDIAN, redactor al Rev. Luceafărul
Publicat: 26 febr. 2017
Editor: Ion ISTRATE

 Start spre celebritate

Îndrăznesc să intitulez astfel acest scurt articol, având convingerea că Maria Alexia Roşu, fetiţa care la doar 13 ani a intrat, cu paşaportul de rigoare, în cetatea literelor, ca autoare de carte, nu este o speranţă, ci o certitudine.

Vineri, 3 februarie, în sala de spectacole a Casei Tineretului, în prezenţa unui numeros public, în rândurile căruia s-au aflat mulţi dintre colegii şi profesorii săi, de la Şcoala gimnazială Nr. 6,  Maria şi-a lansat prima ei carte, intitulată “Cuvintele autoarei”, o carte cu poezii şi proze scurte, editată la Tipografia “Aristonish Press” din Botoşani, pe care  semnat-o cu pseudonimul  Marieva  A. Demetrescu.

Cartea sa de debut, scrisă, aşa cum spunea în prefaţă, profesoara de limba rămână Mihaela Arhip, “cu stângăciile inerente primilor paşi, dar cu o maturitate care iese din albia vârstei”, vădeşte un talent ieşit din comun, o gândire şi o lejeritate de exprimare, epică sau în versuri, deasupra vârstei sale. Faptul acesta nu se datoreşte doar climatului în care Maria trăieşte – o familie de intelectuali –  frecventării asidue a spectacolelor de teatru şi  a concertelor simfonice ci, mai cu seamă, pasiunii pentru lectură şi nenumăratelor cărţi citite până la ore târzii din noapte, care au transpus-o într-o lume în care se simte confortabil şi în care scrisul i se pare un lucru firesc. În numele paginilor scrise, şterse şi refăcute de nenumărate ori, până când gândul şi-a găsit expresia cea mai potrivită, Maria a  sacrificat orele de joacă, a lăsat deoparte păpuşile şi multe dintre micile bucurii ale copilăriei. Cartea ei de debut, dovedeşte că sacrificiul nu a fost inutil, iar entuziasmul cu care a fost primită, constituie, desigur, dovada cea mai convingătoare în acest sens.

“Cuvintele autoarei”, este o carte în care, cu candoarea vârstei, dar şi cu o maturitate deasupra acesteia, tânăra autoare priveşte şi analizează lumea, intuieşte stări şi emoţii pe care nu le-a trăit, dar cu care, desigur se va întâlni şi pledează pentru dreptul semenilor săi la viaţă şi iubire.  Vesele, pesimiste pe alături, demonstrând o matură stăpânire a limbii române şi un vocabular remarcabil pentru un copil aflat doar în clasa a şasea, scrierile cuprinse în volumul de faţă, ne relevă un talent autentic, care, atent îndrumat, are toate şansele de a  deveni, nu peste multă vreme, un nume în literatura română. Poezia pe care o propun spre publicare în paginile acestui număr al revistei “Luceafărul” şi scrierile care, cu siguranţă, vor apărea în numerele viitoare, vor confirma, sper, titlul cu care am intitulat articolul de faţă şi desigur, încrederea celor care o apreciază şi o admiră, în realizarea sa deplină pe plan literar.  

Ploaia de iunie                                                    

Marieva A. Demetrescu

În zgomotul rece al ploii
Vino cu mine să jucăm în fel de joc
Să stăm unul în faţa altuia
printre straturi ude de soc
Şi să jucăm… un joc
Cu cine spune cele mai multe cuvinte.

Spune, spune, te las să câştigi,
Dacă spui cuvintele frumoase şi chiar dacă nu,
S-o luăm din loc din faţa unei crâşme
Şi rogu-te, când terminăm
Să jucăm. Iar eu te las să câştigi,
Să nu mă laşi vreodată să mor de dorul tău
Să nu ajungi în seară prea târziu.

O ultimă-mi dorinţă
De care printre gânduri nu mai pot să mă feresc
Să-mi spui când tu câştigi a suta oară
Un mic, încet şi fals, în lipsă de cuvinte
Un “te iubesc”.