ȘTEFAN VODĂ, VATRĂ DE SUFLET
Pe câmpul de la Direptate câmp sucevean,
Ca răsărit din cel mai pur vis eminescian,
Primi coroana Moldovei un brav moldovean,
Pe care a purtat-o patruzeci și șapte ani.
Ștefan Vodă, vatră de suflet a devenit,
Pe plaiul matern cu poporul s-a înfrățit,
Care-i cântase viersul Mioriței vrăjit,
Și a înfruntat dușmanul ce părea neclintit.
A știut să facă acele alianțe,
Care i-au adus mulți prieteni și speranțe,
În vremuri de restriște fu om de cârmuire,
Și cu tot poporul a trăit în armonie.
Cu sabia în mână și-a apărat neamul,
Să rămână statornic și drept la el acasă,
Să-și păstreze mereu credința strămoșească,
Și-n viitor pe același meleag să trăiască.
Răbdător, cinstit,întreg și fără cruzime,
Senin la iertare și strașnic la mânie,
Ștefan a condus eroic ani mulți un popor,
Ce a pornit cu încredere spre viitor.
A ctitorit biserici,cetăți și mănăstiri
Cu demnitate să îndrepte țara spre rodiri
Să răsune clopotele peste munți și văi,
Când Ștefan biruia pe toți regii vecini.și zei.
Gospodar și iubitor ca într-un vis frumos,
De un Ștefan atât de harnic și omenos,
C-o inimă atât de bună și fierbinte,
Necontenit îmi voi aduce aminte.
Sub pavăza făcliilor sale eterne
Își odihnește acum oasele trudite,
Somnul i-l veghează totdeauna poporul
Care de-a lungul veacurilor îi duce dorul.
Similare