Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Studiu: Suferințele Martorilor lui Iehova în timpul regimului comunist

Primit pentru publicare: 27 nov.2015
Autor: Tudor PETCU
Publicat: 28 nov.2015
Nota redacţiei: 
Materialul de faţa reprezintă un studiu dintr-o amplă activitate de  cercetare a colaboratorului nostru, Tudor Petcu, privind opresiunile la care au fost supuse diferite culte religioase în timpul dictaturii comuniste din Romania. Răspunsurile din acest studiu au fost clarificate de dl. Ionut Moraru, reprezentant al Biroului de Informatii Publice din cadrul Organizatiei Religioase a Martorilor lui Iehova din Romania.
Articolul prezentat are un caracter documentar pentru informarea opinei publice, publicaţia noastră oferind accesul neîngrădit la informare precum şi respectarea principiului egalităţii de şanse în cadrul relaţiilor socio-umane.

 Suferințele Martorilor lui Iehova în timpul regimului comunist

  1. Pentru început, v-aș ruga să specificați care au fost condițiile ce au favorizat apariția cultului Martorilor lui Iehova în România. Nu în ultimul rând, s-ar putea afirma și faptul că Martorii lui Iehova au reprezentat o mișcare de trezire spirituală, inclusiv pentru țara noastră?

 

La nivel mondial, organizaţia Martorilor lui Iehova şi-a început activitatea la sfârşitul secolului al XIX-lea. În acea perioadă, un mic grup de cercetători ai Bibliei din apropiere de Pittsburgh, Pennsylvania (Statele Unite), a început să studieze în mod sistematic Biblia. Ei comparau doctrinele predate de biserici cu ceea ce învaţă în realitate Biblia. Iar ceea ce au aflat au început să publice în cărţi, în ziare şi în revista care în prezent se numeşte Turnul de veghe anunţă Regatul lui Iehova.Obiectivul acestor Studenţi în Biblie, cum se numeau pe atunci Martorii lui Iehova, era răspândirea învăţăturilor lui Isus Cristos şi aderarea la practicile și normele congregaţiei creştine din secolul I.[1]

În Sfintele Scripturi, în Epistola Apostolului Pavel Către Romani, capitolul13, versetul 11, citim: „Şi aceasta fiindcă ştiţi timpul în care ne aflăm: că este deja ceasul să vă treziţi,căci salvarea noastră este mai aproape acum decât atunci când am devenit credincioşi.” (Sfintele Scripturi – Traducerea lumii noi, sublinierea noastră). Aceste cuvinte, care reflectă pe deplin învățăturile predate de Isus, evocă datoria oricărui creștin, aceea de a fi vigilent. În Evanghelia după Matei, la capitolul 24, Isus a vorbit despre sfârșitul sistemului de lucruri. În plus, el a spus în mod clar: „Fiţi şi voi gata,pentru că Fiul omului vine la o oră la care nu vă gândiţi” (versetul 42, Sfintele Scripturi – Traducerea lumii noi). Potrivit îndemnului Bibliei, Martorii lui Iehova cred că oamenii trebuie să fie treji din punct de vedere spiritual, sau pregătiți pentru acest eveniment. Acesta este unul dintre motivele pentru care Martorii lui Iehova discută cu oamenii despre Biblie. Asemenea fondatorului credinței creștine, Isus Cristos, Martorii lui Iehova doresc să-și ajute semenii să înțeleagă că pot avea o viață cu adevărat fericită dacă dau atenție Scripturii, adică dacă sunt treji spiritualicește.

În România, Martorii lui Iehova activează de peste 100 de ani. Religia creştină pe care o practică datează cel puţin din anul 1911. Spre sfârşitul secolului al XIX-lea, situaţia economică şi socială din România i-a împins pe mulţi români să-şi caute de lucru pe alte meleaguri, unii ajungând şi în Statele Unite. În cazul unora, plecarea nu a însemnat doar un câştig material: ei au dobândit şi o cunoştinţă biblică. De exemplu, József Kiss şi Károly Szabó au asistat la mai multe conferinţe biblice ţinute de Studenții în Biblie.

Un Student în Biblie, Charles TazeRussell, a remarcat interesul lor sincer față deCuvântul lui Dumnezeu. Împreună au purtat o discuție frumoasă, iar Russellle-a sugerat să se gândească la o eventuală întoarcere în România pentru a le împărtăşi rudelor şi prietenilor mesajul Bibliei. Atât Károly, cât şi József s-au întors în Româniaîn 1911, stabilindu‑se în oraşul Târgu-Mureş, din Transilvania.

În România, Szabó le-a depus mărturie rudelor, printre care şi nepoatei sale, ZsuzsannaEnyedi, care l-a găzduit. Zsuzsanna a fost prima persoană din Târgu-Mureş care a devenit Studentă în Biblie. Apoi, Szabó i-a depus mărturie unui tânăr pe nume Sándor Józsa, care lucra la familia Enyedi. Sándor a participat la toate întrunirile conduse de cei doi Martori şi a progresat rapid. De fapt, în scurt timp, acest tânăr de 18 ani predica şi ţinea cuvântări biblice frumoase în satul său natal, Sărăţeni, din judeţul Mureş. În cele din urmă, şase cupluri căsătorite şi 24 de copii (13 fete şi 11 băieţi) au devenit Studenți în Biblie.

Kiss şi Szabó, împreună cu alţi doi Martori ai lui Iehova, au înfiinţat la Cluj un birou pentru coordonarea lucrării de instruire biblică atât în România, cât şi în Ungaria. În 1919, în România existau deja 150 de „clase”, sau congregaţii, ale „Studenţilor în Biblie”, iar numărul Martorilor a crescut la aproximativ 1 700.[2]

 

  1. Ar fi foarte important, pentru o mai bună cunoaștere a istoriei Martorilor lui Iehova, să vorbim și despre Grupul Studenților în Biblie în România, care de-a lungul timpului a atras destul de mulți adepț Cum s-a manifestat această mișcare în România și cum și-a putut desfășura misiunea în timpul dictaturii comuniste din România?

Informații despre activitatea Martorilor lui Iehova din România în aceste perioade de timp se găsesc la această adresă: http://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/302006006.

 

  1. Dată fiind activitatea de predicare a Martorilor lui Iehova, se poate spune ca aceasta constituia principalul motiv pentru care ei erau considerați „dușmani ai poporului” de către dictatura comunistă din România?

 Regimul comunist a avut o listă lungă de așa-ziși dușmani ai poporului. În realitate, oricine nu susținea sistemul în felul cerut de acesta era considerat „dușman al poporului”.

O normă biblică respectată de Martorii lui Iehova este: „Dacă este posibil, atât cât depinde voi, fiți în pace cu toți oamenii” (Epistola Apostolului Pavel către Romani, capitolul 12, versetul 21, Sfintele Scripturi – Traducerea lumii noi). Martorii lui Iehova respectă acest principiu indiferent de sistemul politic existent. Prin urmare, ei nu vor să devină dușmani ai unui anumit sistem politic.

Totuși, poziția lor de neutralitate (vezi punctul 7) este deseori greșit înțeleasă de regimurile politice. În plus, Martorii lui Iehova înțeleg din Sfintele Scripturi că orice persoană care se declară creștină are datoria nu doar de a trăi la înălțimea normelor morale predate de Isus Cristos, ci și de a înfăptui lucrarea inițiată de el. De fapt, în Evanghelia după Matei, capitolul 28, versetul 19, Isus a spus: „Duceţi-vă deci şi faceţi discipolidin oamenii tuturor naţiunilor,botezându-iîn numele Tatălui,al Fiuluişi al spiritului sfânt” (Sfintele Scripturi – Traducerea lumii noi). Martorii lui Iehova din orice timp s-au conformat acestor cuvinte și le-au predicat oamenilor din orice țară mesajul Bibliei.

Acestea însă au constituit premizele în baza cărora diverse regimuri politice, cum ar fi și cel comunist, i-au condamnat pe Martorii lui Iehova, considerându-i „dușmani ai poporului”.

 

  1. Aș aprecia foarte mult dacă ați putea specifica o parte din închisorile comuniste românești în care au fost întemnițați Martori ai lui Iehova.

 Martorii lui Iehova au fost întemnițați în toate închisorile comuniste din România acelui regim.

 

  1. Există un raport al Martorilor lui Iehova, victime ale comunismului românesc? Când spun raport, mă gândesc în special la documente și, din acest punct de vedere, aș dori să vă întreb dacă Organizația Martorilor lui Iehova din România deține astfel de documente.

 

Da, Anuarul Martorilor lui Iehova pe 2006prezintă o istorie aMartorilor lui Iehova din România, în cei peste 100 de ani de existență în țara noastră, inclusiv din timpul regimului comunist.

 

Alte documente pot fi consultate în Arhivele statului, precum și la alte instituții din România care se ocupă cu studierea crimelor comunismului.

 

  1. În ce măsură au mai putut fi distribuite în România comunistă principalele publicații ale Martorilor lui Iehova, în special cele tipărite de Watch TowerBibleand Tract Society?

 

Informații despre activitatea Martorilor lui Iehova din România în această perioadă de timp se găsesc la această adresă: http://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/302006006.

 

  1. Un subiect extrem de important pentru discuția noastră ar fi, din punctul meu de vedere, și martiriul Martorilor lui Iehova din închisorile comuniste româneș De exemplu, doi dintre martirii Martori ai lui Iehova, care au și supraviețuit regimului nazist din Germania, au fost Richard Rudolf și Max Liebster. V-aș ruga să aduceți în evidență așadar martiriul Martorilor lui Iehova din Romania comunistă și, dacă ar fi posibil, să și menționați numele câtorva dintre aceștia.

 

Fundamentul convingerilor religioase ale Martorilor lui Iehova a fost întotdeauna Cuvântul lui Dumnezeu, sau Sfintele Scripturi. Numele „Martorii lui Iehova” este o denumire biblică, scripturală. Iehova este numele personal al lui Dumnezeu, așa cum e consemnat în Biblie. De pildă, în cartea biblică Psalmii,capitolul 83, versetul 18, citim: „Tu, al căruĭ nume este Iehova, tu numaĭEscĭ cel Pré-înaltpreste tot pămêntul” (Sfânta Scriptură, 1911, sublinierea noastră). Iar în cartea biblică Isaia, capitolul 43, versetul 10, citim: „Voi sunteţi martorii mei” (Sfintele Scripturi – Traducerea Lumii Noi, sublinierea noastră). Așadar, denumirea „Martorii lui Iehova” are o puternică rezonanță biblică.[3]

 

Prin urmare, punctul de plecare pentru înțelegerea acestui subiect este tocmai cuvântul „martor”, în lumina semnificației pe care i-o acordă Scripturile. În Scripturile ebraice(Vechiul Testament), substantivul redat prin „martor” (ʽedh) derivă dintr-un verb (ʽudh) care înseamnă „a reveni” sau „a repeta, a face din nou”. Referitor la substantivul ʽedh, într-un lexicon (TheologicalWordbook of the Old Testament) se spune: „Martor este cineva care îşi susţine în mod repetat şi cu forţă mărturia. Cuvântul [ʽedh] este foarte cunoscut în limbajul juridic”. Un dicţionar etimologic (A Comprehensive Etymological Dictionary of theHebrewLanguage for Readers of English) adaugă: „Sensul orig[inal] [al verbului ʽudh] era, prob[abil], «el a spus în mod repetat şi cu tărie»”.

 

În Scripturile grecești creştine (Noul Testament), cuvintele greceşti redate prin „martor” (mártys) şi „a depune mărturie” (martyréo) aveau, de asemenea, o conotaţie juridică, deşi, cu timpul, au dobândit un sens mai larg. Potrivit unui dicţionar de teologie (Theological Dictionary of the New Testament), „conceptul de martor se foloseşte atât cu sensul de persoană care depune mărturie despre fapte verificabile, cât şi cu sensul de persoană care depune mărturie despre adevăruri, adică îşi face cunoscute şi îşi mărturiseşte convingerile”. Deci, un martor fie relatează fapte pe care le-a cunoscut în mod direct, fie proclamă concepţii sau adevăruri de care este convins.

 

Fidelitatea față de Dumnezeu a primilor creştini a lărgit chiar mai mult sensul cuvântului „martor”. Mulţi dintre acei creştini și-au înfăptuit lucrarea și au depus mărturie despre Dumnezeu înfruntând aprige persecuții și chiar moartea (vezi cartea biblică Faptele Apostolilor, capitolul 22, versetul 20 și cartea biblică Apocalipsa sau Revelația, capitolul 2, versetul 13). Drept urmare, în jurul secolului al II-lea e.n., cuvântul grecesc pentru „martor” (mártys, din care a derivat şi cuvântul „martir”) a căpătat sensul de persoană gata „să sigileze cu moartea seriozitatea mărturiei sau mărturisirii sale”.Așadar, ei mureau din loialitate față de Dumnezeu.[4]

 

Privind lucrurile din această perspectivă, primii creștini au fost într-adevăr martiri. De exemplu, Ștefan și apostolul Iacov au fost martirizați. De asemenea, apostolul Pavel a fost martirizat la Roma în timpul împăratului roman Nero.

 

La fel au stat lucrurile și în timpul regimului comunist. Asemenea primilor creștini, Martorii lui Iehova iubesc viața și fac tot ce depinde de ei ca să arate respectul cuvenit față de ea. Însă preceptele morale și religioase consemnate în Cuvântul lui Dumnezeu, pe care Martorii lui Iehova le respectă cu loialitate, i-au adus deseori în situația de a fi greșit înțeleși de sistemele politice din țările în care activează. Și în România comunistă Martorii lui Iehova au suferit ca martori loiali, susținând precepte și convingeri biblice care nu erau în conformitate cu cele ale statului de atunci.

 

O normă biblică de mare însemnătate pentru Martorii lui Iehova este cea din Evanghelia după Ioan, capitolul 17, versetul 16: „Ei nu fac parte din lume,aşa cum nici eu nu fac parte din lume” (Sfintele Scripturi – Traducerea lumii noi). Asemenea lui Isus Cristos, numit în Biblie „Martorul fidel” (vezi cartea biblică Apocalipsa sau Revelația, capitolul 1, versetul 5, sublinierea noastră),care a fost neutru față de problemele politice ale lumii, și Martorii lui Iehova își păstrează poziția de completăneutralitate față de orice activitate politică sau socială care le-ar putea periclita integritatea față de Dumnezeu.O altă învățătură biblică fundamentală pe care Martorii lui Iehova o respectă este cea menționată în cartea biblică Faptele Apostolilor, capitolul 5, versetul 28 (Sfintele Scripturi – Traducerea lumii noi). Aici citim: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu ca stăpânitor decât de oameni”.Pentru Martorii lui Iehova, ascultarea de Dumnezeu este primordială. Iată de ce, în realitate, Martorii lui Iehova aleg să-și piardă viața, decât să renunțe la integritatea și la neutralitatea lor.

 

Asemenea primilor creștini, care au murit pentru credința lor nestrămutată în Dumnezeu, și Martorii lui Iehova din timpurile moderne au procedat astfel. În timpul regimului nazist, mulți au fost martirizați deoarece nu au vrut să semneze o declarație de renunțare la credință. Iar în timpul regimului comunist, atât în România, cât și în alte țări, Martorii au fost martirizați pentru credința lor. Dar aceste lucruri nu s-au întâmplat deoarece au vrut să intre în conflict cu vreun guvern sau pentru că au căutat martiriul cu orice preț,ci din loialitate față de Dumnezeu.

 

În baza înțelegerii Scripturilor, Martorii lui Iehova din România nu s-au constituit într-o mișcare de rezistență anticomunistă. Scopul lor nu a fost răsturnarea sistemului comunist și înlocuirea lui cu unul de altă natură, ci faptul de a-și putea exercita în mod liber și nemijlocit convingerile. Lucrarea efectuată de Martorii lui Iehova nu a fost o lucrare subversivă, ci una pur religioasă. Martorii le vorbeau oamenilor despre Regatul lui Dumnezeu care avea să punăcapăt problemelor omenirii și care avea să instaureze pe întregul pământ un paradis sub conducerea regelui Regatului lui Dumnezeu, Isus Cristos. Prin urmare, așa cum Biblia cere, ei au dorit să-și poată continua lucrarea de depunere de mărturie și sub regimul comunist.

 

Asemenea multor alte sisteme politice însă, regimul comunist nu a înțeles poziția Martorilor lui Iehova. În urma deciziei Ministerului Justiţiei din 8 august 1949, biroul de filială din Bucureşti a fost închis, la fel şi clădirile cu locuinţe, iar toate echipamentele, inclusiv bunurile personale ale Martorilor, au fost confiscate. În următorii ani, sute de Martori au fost arestaţi şi condamnaţi. Sub regimul fascist, Martorii lui Iehova erau acuzaţi că sunt comunişti; însă când comuniştii au venit la putere, Martorii au fost etichetaţi drept „imperialişti“ şi „propagandişti americani”.La începutul anului 1950, Pamfil şi Elena Albu, Petre Ranca, Martin Magyarosi şi mulţi alţii au fost arestaţi şi acuzaţi pe nedrept că fac spionaj pentru Occident. Unii au fost torturaţi pentru a dezvălui informaţii confidenţiale şi pentru a recunoaşte că sunt „spioni”. După ce au îndurat aceste suferinţe, unii Martori au fost trimişi la închisoare, alţii în lagăre de muncă.Domnul Magyarosi, care pe atunci avea aproape 70 de ani, a fost trimis la penitenciarul din Gherla, în Transilvania, unde s-a stins din viaţă spre sfârşitul anului 1951. După arestarea lui Martin, Maria, soția sa, a rămas în grija rudelor şi a fiicei ei adoptive, Mărioara, care a stat şi ea la închisoare, fiind eliberată în toamna anului 1955.

 

În 1955, guvernul a acordat o amnistie, iar majoritatea Martorilor au fost eliberaţi. Libertatea aceasta însă a fost de scurtă durată. Din 1957 până în 1964, Martorii lui Iehova au fost din nou urmăriţi şi arestaţi, unii fiind chiar condamnaţi la închisoare pe viaţă. În 1964, s-a acordat o altă amnistie. Dar şi de data aceasta libertatea a fost de scurtă durată, întrucât între anii 1968 şi 1974 s-au făcut şi mai multe arestări. „Am fost torturaţi şi batjocoriţi pentru că am vestit Evanghelia”, a scris un Martor. În încercarea de a slăbi credinţa Martorilor lui Iehova şi de a-i constrânge să se supună, comuniştii s-au folosit de spioni, trădători, tortură, propagandă mincinoasă şi ameninţarea cu moartea. Spionii şi informatorii puteau fi chiar vecini, colegi de muncă, apostaţi, membri ai familiei şi securişti. Aceştia din urmă au ajuns să se infiltreze în congregaţii dându-se drept persoane interesate de adevăr şi învăţând termenii folosiți în discuții de Martori.

 

Când securiştii prindeau un Martor, cruzimea lor nu cunoştea margini, iar în ce priveşte metodele de „lucru“ erau specialişti. Ca să le facă pe victime să vorbească, au folosit chiar şi substanţe chimice care afectau mintea şi sistemul nervos. Samoilă Bărăian a suportat un astfel de tratament plin de cruzime. În plus, Securitatea folosea şi presiunile psihice. Iată ce îşi aminteşte Alexa Boiciuc: „Pentru mine, cea mai grea noapte a fost aceea în care m-au trezit şi m-au dus pe un hol de unde auzeam cum era bătut un colaborator. Apoi am auzit o soră plângând, iar după aceea am auzit vocea mamei. Aş fi preferat să fiu eu bătut decât să suport aşa ceva“.

 

Deoarece proprietăţile le fuseseră confiscate de stat, mulţi Martori au fost nevoiţi să muncească la CAP (Cooperative Agricole de Producţie). Munca nu era chiar atât de grea, însă se ţineau destul de des şedinţe politice la care participarea era obligatorie. Cei ce nu veneau erau ridiculizaţi şi li se scădea atât de mult din salariu, încât aproape că nu mai primeau nimic. Cum era de aşteptat, Martorii lui Iehova au avut de suferit întrucât ei nu participau la nici o activitate sau şedinţă cu caracter politic. În afară de închisori, România avea şi trei mari lagăre de muncă. Unul se afla în Delta Dunării, altul pe Insula Mare a Brăilei, iar al treilea era la canalul Dunăre-Marea Neagră.

 

Vara, Martorii aflaţi în lagărul din Delta Dunării săpau şi cărau pământ pentru construirea unui dig. Iarna, tăiau stuf stând pe gheaţă. Dormeau pe un vechi bac de fier, suportând frigul, murdăria şi păduchii, precum şi gardieni fără inimă care rămâneau indiferenţi chiar şi atunci când un deţinut murea sub ochii lor. Dar indiferent de situaţiile prin care treceau, Martorii s‑au încurajat şi s-au ajutat unii pe alţii ca să rămână tari spiritualiceşte. Acest lucru reiese şi din experienţa lui Dionisie Vârciu.

 

Mulţi Martori au fost persecutaţi chiar la școală deoarece refuzau să intre în UTC (Uniunea Tineretului Comunist). Daniela Măluțan s-a aflat în această situație. În campania dusă împotriva Martorilor lui Iehova, Securitatea s-a concentrat asupra colaboratorilor tineri care doreau să-şi păstreze neutralitatea creştină. Aceştia erau arestaţi şi închişi, apoi erau eliberaţi, după care erau din nou arestaţi şi trimişi înapoi în închisoare. În acest mod se urmărea să li se slăbească moralul. Un astfel de tânăr este József Szabó, care imediat după botez a fost condamnat la patru ani de închisoare. Alt tânăr Martor care a suferit a fost Timotei Lazăr. El îşi aminteşte: „În 1977, eu şi fratele meu mai mic am fost eliberaţi din închisoare. Fratele nostru mai mare, care fusese eliberat cu un an înainte, a venit acasă special ca să fim împreună. Însă a căzut în capcana întinsă de securişti, care îl aşteptau acasă. Fuseserăm separaţi 2 ani, 7 luni şi 15 zile, iar acum fratele nostru era din nou luat de lângă noi şi aruncat în închisoare pentru că-şi păstrase neutralitatea creştină. Eu şi fratele meu mai mic priveam îndureraţi cum era dus de lângă noi“.

 

Interdicţia însă nu a oprit creşterea numerică a Martorilor lui Iehova. Pe parcursul anilor 1956 şi 1957 au activat 4 116 Martori, dintre care 194 erau în închisoare. Un nou val de persecuţii şi arestări a început în 1960, când au fost închişi 500 de Martori. În 1961 alţi 200 de Martori au fost întemniţaţi, însă numărul lor continua să crească, astfel că, în 1962, în România erau peste 6 000 de Martori.

 

În anii 1969–1971 persecutarea şi mai aspră a Martorilor şi condamnarea multora dintre ei la închisoare i-au determinat pe membrii de la sediul mondial al Martorilor lui Iehova ca, la 1 iunie 1971, să-i trimită preşedintelui Nicolae Ceauşescu o scrisoare în care era explicată atitudinea Martorilor faţă de serviciul militar şi faţă de politică, atitudine bazată pe Biblie.

 

Situaţia Martorilor lui Iehova a început să se îmbunătăţească puţin după 1975, când România a semnat Actul Final de la Helsinki al Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa. Acest acord garanta drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, inclusiv libertatea religioasă. Drept urmare, numai cei ce refuzau să satisfacă serviciul militar erau arestaţi şi închişi.

 

În plus, noua constituţie din 1986 stipula că nimeni, nici chiar o persoană oficială, nu putea intra într-o locuinţă particulară fără acordul proprietarului; numai în unele situaţii impuse de lege se putea face excepţie. În sfârşit, Martorii se puteau simţi acum mai în siguranţă în locuinţele lor când ţineau întrunirile creştine, inclusiv Comemorarea morții lui Isus Cristos.[5]

 

  1. Ce a însemnat epoca postcomunistă pentru organizarea și evoluția cultului Martorilor lui Iehova în România?

 

Pe plan juridic:La 9 aprilie 1990, Martorii din România au fost recunoscuţi legal, sub denumirea de „Organizaţia Religioasă «Martorii lui Iehova»”. La 6 februarie 2004, Organizaţia Religioasă „Martorii lui Iehova” a fost inclusă în lista cultelor recunoscute în România. Iar, din 18 iunie 2008, prin Hotărârea Guvernului nr. 658, a fost recunoscut noul statut pentru organizarea şi funcţionarea Organizaţiei Religioase „Martorii lui Iehova”.

 

Pe plan spiritual: În 1990, în România erau 17 000 de Martori ai lui Iehova. La 1 septembrie 1996 numărul acestora a crescut la peste 35 000, iar la întrunirile lor de instruire biblică asistau încă 5 000 de simpatizanți. În acelaşi an, în România au fost prezente la Comemorarea morţii lui Isus Cristos peste 86 000 de persoane. Numărul Martorilor din România a continuat să crească ajungând la recordul de 40 605 persoane în luna august a anului 2014.

 

Recunoașterea legală a Martorilor lui Iehova le-a dat posibilitatea desfășurării fără opreliști atât a activității de predicare, cât și a întrunirilor religioase. Astfel, Martorii lui Iehova au putut organiza congrese cu o asistență cuprinsă între 500 de persoane și 5 000 de persoane și chiar întruniri mai mari, cu o prezență de peste 15 000 de persoane.De asemenea, s-a putut redeschide în București sediul național, care se ocupă de organizarea activităților Martorilor din România. La congresele regionale din vara anului 2015, ținute în 10 orașe din țară, prezența a fost de peste 46 000 de mii de persoane, Martori și simpatizanți deopotrivă.

 

Un alt aspect semnificativ al istoriei Martorilor lui Iehova din perioada postcomunistă este importarea și distribuirea literaturii religioase în România, lucru imposibil sub regimul comunist. Revistele Turnul de veghe și Treziți-vă!, principalele publicații ale Martorilor lui Iehova, sunt distribuite pe scară largă în România, ajutând mulți oameni să-și schimbe în bine viața și să se apropie de Dumnezeu.

 

Martorii lui Iehova își desfășoară actualmente lucrarea în România fără nicio restricție. Un punct de cotitură din istoria postcomunistă a fost traducerea și publicarea în 2006 a ediției Bibliei în limba română intitulate Sfintele Scripturi – Traducerea lumii noi. (Informații despre această ediție a Bibliei se pot găsi aici și aici.)

 

  1. Cu toate că prin întrebarea pe care intenționez să v-o adresez deviez de la subiect, vă rog să îmi spuneți cât de actuale mai pot fi principiile și abordările lui Joseph Rutherford pentru activitatea de predicare a Martorilor lui Iehova din zilele noastre.

 

Biblia a fost și este temelia învățăturilor Martorilor lui Iehova. Prin urmare, convingerile, credințele și activitățile Martorilor lui Iehova își au rădăcinile strâns ancorate în Cuvântul lui Dumnezeu. Întrucât Isus Cristos este fondatorul creștinismului, toate doctrinele Martorilor lui Iehova din anii lor de început și de acum reflectă cât mai bine posibil învățăturile lui Isus. Martorii lui Iehova cred cu tărie că Isus este Conducătorul lor, nu un om. În Sfintele Scripturi citim: „Unul singur este Conducătorul vostru, Cristosul” (Evanghelia după Matei, capitolul 23, versetul 11, Sfintele Scripturi – Traducerea lumii noi).

 

Încă de la începuturile lor moderne, în secolul al XIX-lea, Studenții în Biblie au fost cercetători sârguincioși ai Scripturilor și au fost dispuși să facă orice modificare necesară pentru a-și armoniza doctrinele cu Sfintele Scripturi. Indiferent cine a fost la cârma organizației, Charles TazeRussell, Joseph Rutherford sau alții, cu toții au respectat rolul de conducător al lui Isus Cristos.

 

Prezentăm în continuare câteva exemple: Până în anul 1926, când președinte al organizației era Joseph Rutherford, Martorii lui Iehova celebrau Crăciunul. Totuși, din acel an lucrurile au început să se schimbe. În urma unor cercetări atente despre acest subiect, Studenţii în Biblie au înţeles că originea Crăciunului şi practicile care au legătură cu acesta îl dezonorează, de fapt, pe Dumnezeu. În articolul intitulat „Originea Crăciunului”, apărut în revista Epoca de aur din 14 decembrie 1927, se spunea despre Crăciun că este o sărbătoare păgână care se concentrează pe satisfacerea plăcerilor şi implică închinarea la idoli. Articolul arăta clar că Cristos nu a poruncit să se ţină Crăciunul şi se încheia cu următoarele cuvinte: „Faptul că lumea, carnea şi Diavolul susţin perpetuarea şi respectarea lui este un argument decisiv şi convingător că n-ar trebui celebrat de cei care sunt întru totul dedicaţi serviciului pentru Iehova”.

 

În anul următor, Studenţii în Biblie au primit informaţii mai directe şi mai detaliate cu privire la Crăciun. La 12 decembrie 1928, Richard Barber, membru al personalului de la sediul mondial, a ţinut un discurs la radio în care a demascat originile acestei sărbători. Martorii lui Iehova și-au însușit îndrumarea clară din Scripturi și o respectă și în prezent.

 

Un alt exemplu edificator îl reprezintă folosirea crucii în închinare. Studenţii în Biblie au crezut că puteau folosi crucea ca simbol creştin. Desigur, ei nu o considerau obiect de cult, întrucât înţeleseseră că idolatria este greşită. Încă din 1883, Turnul de veghe a afirmat cu francheţe că „orice act de idolatrie este dezgustător înaintea lui Dumnezeu”. Însă, la început, Studenţii în Biblie nu au văzut nimic greşit în a folosi crucea în anumite moduri, considerate de ei corecte. De pildă, purtau cu mândrie o insignă cu o cruce şi o coroană. Pentru ei, aceasta simboliza că urmau să primească coroana vieţii dacă se dovedeau fideli până la moarte. Din 1891, acest simbol, crucea şi coroana, a apărut pe coperta Turnului de veghe.

 

Studenţii în Biblie au îndrăgit emblemele reprezentând o cruce şi o coroană. Însă, la sfârşitul anilor ’20 ai secolului trecut, continuatorii lui Cristos au început să înţeleagă adevărul despre folosirea crucii. Amintindu-şi de congresul ţinut în 1928 la Detroit (Michigan, SUA), Grant Suiter, care a fost membru în Corpul de Guvernare, a spus: „La congres s-a arătat că emblemele cu cruce şi coroană erau nu numai inutile, ci şi inacceptabile”. În următorii câţiva ani s-au adus şi alte clarificări cu privire la acest subiect. Martorii lui Iehova de azi continuă să respecte această învățătură biblică înțeleasă în mod clar în timp ce Joseph Rutherford era președinte ale organizației.[6]

 

Aceste exemple arată că Martorii lui Iehova respectă Biblia pe măsură ce o înțeleg corect. Biblia nu-și pierde valoarea de-a lungul anilor. Așa cum am spus anterior, învățăturile Martorilor lui Iehova nu sunt ale unui om, spre exemplu ale lui Joseph Rutherford. Martorii lui Iehova nu studiază ceea ce credea Charles TazeRussell sau Joseph Rutherford, ci ceea ce spune Biblia și sunt dispuși să aplice cu consecvență preceptele ei morale și religioase. Acestea, odată înțelese nu se învechesc, ci capătă rădăcini mai adânci în viața celor ce le respectă.

 

 

[1]Vezi http://www.jw.org/ro/martorii-lui-iehova/intrebari-frecvente/fondator/.

[2] Aceste informații au fost extrase din Anuarul Martorilor lui Iehova pe 2006, paginile 66-75.

[3] Vezi http://www.jw.org/ro/martorii-lui-iehova/intrebari-frecvente/nume-martorii-lui-iehova/.

[4] Aceste informații au fost extrase din cartea Martorii lui Iehova – Proclamatori ai Regatului lui Dumnezeu, paginile 12 și 13.

[5] Aceste informații au fost extrase din Anuarul Martorilor lui Iehova pe 2006, paginile 111-138.

[6] Aceste informații au fost extrase din cartea Regatul lui Dumnezeu guvernează, paginile 101-107.



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 27 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5