TABLETA ( de MAI )
UN FLORAR CAPRICIOS
Autor, Vasile LEFTER

Mi–amintesc de un vechi film de dragoste „Nu aştepta luna mai” şi încep să înţeleg că simbolistica zodiilor se afundă mereu în surprize. Mai este luna florilor, sub zodia Taurului, prielnic ingineriilor financiare şi iubirii. Între Mărţişor şi Cireşar, Florarul e aşteptat să înmiresmeze natura şi sufletul. După o iarnă cumplită, florile au ieşit bolnave, răcite şi strivite de nămeţii de calvar. Sufletele noastre au ieşit şi ele obosite, fără speranţă de mai bine, legitimând versurile bacoviene: „O nouă primăvară pe vechile dureri”.

În acest Mai supărat şi schimbător ca o fată mare, doar poezia mai rămâne balsam pentru românul sensibil. Prin frumosul artistic ne putem înălţa într-o lume impersonală, uitând de cotidian, de grijile obişnuite, de vecinul care e doldora de bani, de egoismul care ne paralizează bucuriile simple, uitând să privim răsăritul ca pe un dar trimis de înalturi. Schopenhauer rămâne mereu în actualitate!

Motivul florilor în poezia românească şi universală circulă de la începuturi cu o simbolistică transparentă sau încifrată. Cel al „florii albastre” e deja clasic. Eminescu şi Lenau, un român şi un austriac, au selectat din tezaurul sensibil popular motivul devenit universal, emblematic pentru romantism.

Atracţia pentru Florar i-a inspirat lui Macedonski „Rondelurile rozelor”, despre care am uitat aproape să vorbim, în pofida faptului că sunt mici cristale de veşnicie. Nici un alt poet nu a vibrat atât de frumos în faţa rozelor dătătoare de fior, receptate sinestezic. Câteva titluri sunt incitante pentru a fi clipe în lumea „corolei de minuni a lumii”, a lui Blaga, din care nu puteau lipsi florile purtătoare de mister: „Rondelul rozelor ce mor”, „Rondelul marilor roze”, „Rondelul beat de roze”, „Rondelul cascadelor de roze”, „Rondelul privighetoarei între roze”, „Rondelul rozei ce înfloreşte”…

Ar fi nedrept ca în această plecăciune în faţa Florarului să nu-l amintim pe cel care a fost supranumit „poetul florilor”, Dimitrie Anghel, cunoscut prin originalul volum „În grădină”. Elogiul adus de poet florilor este unul evlavios: „Miresme dulci de flori mă-mbată şi mă alintă gânduri blânde… / Ce iertător şi bun ţi-e gândul, în preajma florilor plăpânde!”

În „Calvarul florilor”, Dimitrie Anghel este un împătimit al culorii: „Roşul macilor zugrăvea pete de sânge, seninul albăstrelelor, fărâmituri de cer albastru, petalele trandafirilor, purpură sfâşiată, toate la un loc căzute jertfă din plăcerile trecătoare ale unei nebunii de-o clipă…”. Sensibilitate de romantic şi simbolist!

Uneori în joacă, alteori curios, îmi place să privesc mirat corola florilor. De fiecare dată rămân fascinat de perfecţiunea desenului, de simetria petalelor, de jocul nuanţelor. O lume perfectă cum numai Creatorul ştie să zămislească.

E luna Mai, e Florar. Nu auziţi îndemnul însinguratului poet al „nopţilor…”? Linişte! „Veniţi: privighetoarea cântă şi liliacul e-nflorit!”