Primit pentru publicare: 02 aug.2015
Autor: Vasile LEFTER
Publicat: 02 iul.2015

TABLETA ( de…AUGUST)   

POLITICĂ, PUNCTUAŢIE  ŞI  MORFOLOGIE

Un dramaturg mult jucat în epoca dinaintea Revoluţiei, printr-o piesă de teatru sugera un mesaj plin de înţelepciune: „Experienţa şi realizările unei generaţii trebuie transmise celor care vin printr-o „ştafetă nevăzută”, fiind chezăşia progresului unei societăţi!”

Sloganul electoral lansat de preşedintele Klaus Iohannis,  “punct şi de la capăt”, difuzat pe celebrul facebook , este neproductiv din cel puţin două considerente:

1.  A o lua mereu de la început reiterează unul din miturile fundamentale ale culturii române, jertfa zidirii, mit valorificat artistic prin ” Mănăstirea Argeşului”. Zidurile înălţate de Manole, al zecelea meşter mare, care-i şi întrece pe ceilalţi nouă, se dărâmă în fiecare noapte. Doar zidirea Anei opreşte blestemul. Să ne urmărească oare zbuciumul soţiei lui Manole puse în zid prin vicleşug?  Românii au mereu nevoie de sacrificii pentru a-şi depăşi condiţia de popor la marginea Europei?  Aceasta este obsesia mitică!
2. Punctul, ca semn de punctuaţie folosit după o propoziţie independentă, nu obligă la continuarea discursului scris neapărat de la capăt. În funcţie de structura logică a textului, se poate scrie în continuare, completând mesajul. Mai simplu! Folosirea punctului nu condiţionează scrierea următoarei propoziţii de la capăt de rând.

Niciodată un popor nu va progresa dacă şterge cu buretele istoria şi o ia mereu de la început. Fiecare nouă generaţie descoperă la înaintaşi rădăcinile trainice ale devenirii. Este o lege nescrisă a aventurii omului în univers. Umanitatea a ajuns pe culmi tocmai acestei “ştafete nevăzute”, care a trecut peste graniţele convenţionale, valorificând tot ce s-a adăugat de milenii tezaurului universal în toate domeniile existenţei: ştiinţă, cultură,  civilizaţie.

Îmi place să cred că “punct şi de la capăt” a fost doar un spot de campanie electorală şi aşa trebuie să rămână.

În sprijinul titlului privind relaţia politică-gramatică, doresc să mă refer şi la o altă sintagmă neproductivă pentru un ” altfel” de Preşedinte ,pe care toţi adversarii, pe bună dreptate, o amendează.

Preşedintelui tuturor românilor, mai avem până acolo!, îi place să folosescă public, cu emfază chiar, sintagma “guvernul meu”. Din punct de vedere constitutional, Preşedintele nu poate avea un guvern al său. Probabil că a vrut să spună “guvernul nostru”, al românilor. Când spui „al meu”, deja este proprietate privată. Un singur obiect posedat, un singur posesor!  Ţara nu este moşia nimănui!!

Pentru reflecţie benefică în ceea ce priveşte ieşirea naţiunii noastre la lumină:

1.  Punct şi în continuare!
2. Guvernul nostru, al României, ţară europeană!