Ion N. OPREA

Africani din părţile unde păstorim şi noi sunt oameni care ne seamănă, de aceea şi moldovenii noştri, ieşenii mai întâi, îi ajută, pe ei şi pe basarabeni, spune părintele Nicodim, arhimandritul de la Bucium…

III

Părinte, aţi plecat într-un loc despre care ceea ce ştim este menit mai degrabă să ne provoace îngrijorări, n-aţi avut ezitări? îl provoacă în continuare Cătălin Târziu, gazetarul de anchete de la Formula AS şi părintele arhimandrit, cu misiuni de elită răspunde sincer, parcă am fi noi în de noi când ne referim de atâtea luni la ce trăim, Covidul atât de ucigător, cu acţiuni neprevăzute, cum zice sfinţia Sa, „cum să nu ai temeri când pleci sau acţionezi în necunoscut, teamă ne-a fost de bolile locului, dar mai mult şi mult de localnici, de musulmani care sunt mulţi şi au interesele lor, despre care nu se spun lucruri prea bune.  Chiar lângă satul în care am stat era o moscheie la care imanul, preotul lor, venea o dată pe lună să-şi facă îndatoririle, dar ce am observat, cei  de aici, sunt foarte diferiţi de musulmanii fundamentalişti de prin alte părţi şi despre care am citit fapte nu bune, ăsta era foarte popular, apropiat de orice fiinţă,  stătea de vorbă cu noi, oaspeţii, ştia menirea noastră la ei, să trecem credincioşii lor la creştinism, dar nu era deloc tulburat, nu ne reproşa nici aluziv, dealtfel,ce am mai constatat, oamenii din estul Africii, din Tanzania, Rwanda, Burundi, chiar şi cei de mai jos, din Zambia, Mozambic, seamănă foarte mult din punct de vedere psihologic, cu români, sunt buni, îngăduitori,veseli, calzi…  se deosebesc de noi prin faptul că ei trăiesc aşa cum trăiesc, numai în prezent,şi de aceea şi noi i-am ajutat  cum am arătat, cum avem programul pentru ei şi basarabeni… Istoria lor nu-i a viitorului, o au bătrânii satelor care le povestesc  ce a fost, pe ei nu-i interesează ziua de mâine, ci clipa prezentă, să aibă ce mânca, nu au proiecte de viitor. Abia de când suntem noi  cu ei, unii din tineri şi-au dat seama de ce trebuie să înveţe ceva carte, pentru că, vorba românească, pe care au aflat-o, ai carte – ai parte, poţi pleca din sat ca să trăieşti mult mai bine.

               Despre sănătate, deşi ne-am luat încă de-acasă măsurile de precauţie necesare, cu vaccinuri de soi şi pastile cu chinină, cum ne dădea mama când eram mititei, eu de exemplu tot m-am îmbolnăvit de malarie de care am scăpat că am avut parale cu care mi-am cumpărat medicamentele necesare, parte din ele le-am dat şi la alţii…Am cunoscut o femeie de-a lor, crescătoare a unei vaci care, când s-a îmbolnăvit a refuzat să meargă la spital, să se trateze, pentru că pentru asta, în sărăcia lor, ar fi trebuit să-şi vândă vaca, atitudine faţă de care, misiunea noatră a ajutat-o cu cele de folos ca să se vindece, să-şi păstreze vaca, vacă din laptele căreia, cum preciza părintele, se hrănea toată familia.

                Ion N. Oprea, Iaşi, 22 iulie 2020