Ion N. OPREA

Părintele Arhimandrit Nicodim Petre faţă în faţă cu alte întâmplări, am înţeles că obscurantismul greu se vindecă, iar botezul e bucuria oricui îl primeşte

IV

Atât de important este botezul acolo, în Tanzania, misiunea de bază a românilor,  încât nu mai este nevoie ca prin cristelniţă  să se treacă unul câte unul, încreştinarea este o mare uşurare sufletească nu doar pentru botezaţi – „după ce botezam câte o sută de săteni, trăiam o bucurie nemaiîntâlnită”, dar cel mai mare botez a cuprins  164 de persoane, iar cel  mai mare-mai mare , făcut într-o singură zi, a fost de peste  1000 de oameni – botezul se face în nişte haptiserii de cărămidă, cu apă destul de puţină, în care se intră pe rând, iar ca cel care îl săvârşeam simţeam  cum se cobora harul peste cei prezenţi”…   ”Era o oboseală dulce în corp, care parcă mă făcea să plutesc într-o stare  de beatitudine, de graţie, de împlinire şi de bucurie cum  cum n-am simţit prea des”…

                   A avut, desigur, şi destule  tristeţi, tocmai de la botez.”Spre finalul şederii mele acolo, eram aproape descurajat, veneau săracii, la botez, şi îi vedeam săracii , ca la doctor, la botezul pe care îl cinsteam, îi vedeam cu trupurile  chinuite de boli, mâncate de răni, care nu se închideau de an ide zile, -nu aveau cicatrizante -,  cu burţile umflate de la rahitism, auzeam zilnic că au murit alţi şi alţi oameni de tot felul de boli. Oraşul cel  mai apropiat de centrul nostru misionar, IRINGA, care e de mărimea Iaşiului, are 360 de mii de locuitori, acolo există un singur spital, cu doar 40 de paturi, unde, pacienţii aşteaptă zile întregi până să-i consulte cineva. Şi asta, în condiţiile în care foarte puţini îşi permit să meargă la spital,pentru că ei nu au bani pentru cheltuielile de spitalizare. …pentru noi nu însamnă mare lucru, pentru ei, însă, spitalizarea e foarte mult.

 Vestitorul ortodocsiei

           Revenind la botez,ceea ce îi spunea primarul unei localităţi care s-a botezat a constituit o mare bucurie, „eram bântuit de duhuri necurate, am văzut în somn diavoli care mă speriau şi, deşi  şamanii mi-au dat tot felul de leacuri,deabia  după ce am fost botezat nu se mai atingeau  de mine spiritele rele”.

                O tristeţe mare este pentru părintele arhimandrit şi colegii săi, care fac ortodoxism departe de ţară , este faptul foarte important că deşi botezaţi, nu se renunţă la poligamie, este o întreagă negociere atunci când se botează vreun matur, pentru a rămâne cu o singură femeie. Ei, africanii din Tanzania, sunt poligami, ţin  câte trei-patru, cinci dacă nu mai multe femei – un harem – cu unul dintre ei, spunea părintele, am avut mult de furcă, nu vroia să renunţe la niciuna dintre neveste, se simţea bine cu ele, şi să-şi ia doar una, cu cununie, cum cere ortodocsismul. În cele din urmă, după discuţii şi parlamentări, cu cărţile sfinte pe masă, a zis şi el  că va păstra doar  două, după alte săptămâni de gândire, a promis să se cunune cu una singură, dar, până la urmă,  am auzit că le-a păstrat şi pe celelalte în casa lui..

Asta fericire, împreună!

          Ion N Oprea, Iaşi, 23 iulie 2020.