ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Jan TRISTEA

Testament

Tată!…
mi-e proaspăt testamentul
cel din vorbe cu răsteală
când lenea
șmecheritul
sfărmau
străvechea rânduială

n-ai scris hârtie și pecete
din cărți severe texte
zadarnică tocmeală
zdrobit și tu de tunetul din vorbă
îți alintai scoborâtorul
cântându-i propriile-ți poeme
și…
lesne am deslușit din ele
testamentul tău
 …
prima poemă
tatăl meu este plugar
vara el la câmp se duce
și bucate îmi aduce…
 …
primul codice
fiule
de la înțărcare încoace
pâine fără muncă nu se poate

Obiceiul străvechi în creșterea copiilor
Țâncii se înțărcau la doi ani.
După această vârstă și acest moment de ,,îndepărtare de la pieptul mamei”, copiii intrau în ,,câmpul muncii” ajutând la treburile gospodărești: adunau ceea ce dezorganizau, în joaca lor, prin casă sau ogradă; mai măturau; mai dădeau o cană cu apă celor bătrâni și câte și mai câte. Deci, pentru ,,bucatele” din care se ospătau, munceau… și nu mai zic mai târziu, câtă treabă nu făceau copilașii de peste cinci ani. Așa, copiii erau crescuți sub cultul muncii!