Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 1 (133), Ianuarie 2020
V-ați iubit vreodată țara?
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

TEZAUR DE CULTURĂ?

Primit pentru publicare: 11 Ian. 2020
Autor: Ciprian ANTOCHE, redactor șef  – Revista Luceafărul
Publicat: 11 Ian. 2020
© Ciprian Antoche, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Eminescu de-ar trăi să-și vadă rimele știrbite
Ce-n lumea nouă-s scrise azi în pagini adormite,
Și-ar da duhu-n pârg de iad și ar urla în vânt
Foc ar pune-n edituri ce-s goale de cuvânt.

Să vadă cum al lui poem mai poartă doară nume
Și versul scris fără de formă, nimic nu are-a spune
Ar arde vrafuri de hârtie, ce cărți se vor numite
Și ar tăia în vârf condei ediții necioplite.

Acum se nasc poeți ca Nero, ce tăvălesc în zloată
Iar scrisul clasic, cel suav, a luat a Romei soartă
Păgâni culturii dau nou sens, derâd vechii poeți
Ne amăgesc cu slova lor, un ciucur de scaieți.

Vremi noi se-aștern pe file și scrisuri tot mai multe
Poeme curg șiroaie, mai toate-s neadulte
Mai toate?… modestă pană scrii, frumos grăiești de ele
Când toate-s mărturii, sunt resturi de surcele.

Dă unora condeiul și lasă-i să-l înmoaie
Din capul de grindei vor scrie cărți în zoaie,
Ce rimă și ce vers și cine-i Eminescu
Să pună el pecetea pe scrisu-i ce-l descrescu?

Vor scrie poezie sau cum s-o mai numi…
Un amalgam de vorbe, cuvinte făr-de rimă
Adevărata rimă în scrum ea va muri…
Și toate-s o neștire și toate-s numai crimă.

Cultura plânge arta și strofa plânge rima
Frumosu-și plânge soarta, neghina este prima…
Nu plânge, tu poete, cel clasic, cel școlit
A tale versuri zvelte în glie n-au murit!

Văi nouă, cititori, urmași de lucruri sfinte
Cum vremea trece peste scris fără să luăm aminte!
Ce vom lăsa drept moștenire la cei cu țâța-n gură,
Un terchea-perchea scris pe foaie, tezaur de cultură?

Cinste ție, Eminescu, poet și domn a celor toți
Ce stihuri scrii și le reciți în Rai la îngeri patrioți!
Cinste ție, Țară mamă, fiu frumos ce l-ai născut
Pe poetul cel de care alții nu au încăput.