Atunci când ești în toamna vieții
Dorești în suflet primăvară,
Să-ți fie inima sprințară
Și să te-alinte-n vers poeții.
Fuscei destui mai sunt la scară,
Frâu liber dai delicateții,
Atunci când ești în toamna vieții
Dorești în suflet primăvară.
O fi duși anii tinereții,
Dar de-ntâlnești o domnișoară,
Cu mers felin de căprioară,
Te-ndrăgostești ca toți băieții
Atunci când ești în toamna vieții.
Greu poți stăpâni tristețea
Și afirmi, când te cuprinde:
Tare-i scumpă tinerețea…
De aceea nu se vinde!
Cu liniștea să nu glumiți,
Munciți, aveți mărețe fapte,
Iar noaptea-ntreagă s-o dormiți…
La fel ca paznicii de noapte!
Pe straturi nu-i nici o legumă,
E ceaţă, frig pe-a ţării hartă,
Vezi struguraşi bătuţi de brumă
Dar şi săteni bătuţi de soartă.
Pe prispa casei prăvălit,
Un moş deplânge imprudenţa:
„Un vin atât de limpezit,
Să-mi tulbure inteligenţa?!”
E luna cea cu brumă groasă,
Când peste tot e mai pustiu
Și-i frig, e burniță cu ceață,
Iar prunele-s deja rachiu!
Țuica, știe orișicare,
Este răul necesar:
Face poftă de mâncare…
Și de încă un pahar!
Pe cer sunt porțiuni umbrite,
E ceață deasă și-i răcoare,
Deci toamna este pe sfârșite…
Ca banii de prin buzunare!
Cu roade iarăşi te mândreşti,
În galben ai schimbat decorul,
O, toamnă, ce bogată eşti…
Şi cât e de sărac poporul!
De-i frig și-un fulgușor de nea
Plutește, înnoind decorul,
La ușă bate iarna grea
Și-n poartă bate perceptorul.
Căzute-s frunzele din meri,
Preludiu-i toamna pentru iarnă,
Iar căldurica dulcei veri
E îndreptată spre… povarnă.
Sunt amintire zilele de vară
Şi nopţile cu stele, minunate,
Când fetele se mai lăsau curtate
De tinerii cu plete şi chitară.
E toamnă, rândunelele-s plecate,
Se-adună rodul câmpului la ţară,
Cuminţi, copiii stau c-o bătrâioară,
Privind prin geam la carele-ncărcate.
Părinţii lor, cu dor din depărtare,
Vorbesc cu ei în fiecare seară
Prin internet, chiar şi se văd, se pare.
Apoi, preocuparea lor majoră
Li-e basmul, însă iarna când coboară
Le mai trimite-un frate sau o soră.
Pădurea se dezbracă iar,
Și cine știe-a câta oară,
De frunza deasă de stejar
Ce a ținut răcoare-o vară.
Ea, ca o mamă grijulie
Acoperă cu straiul său
Semințe mii, ce-n primăvară
Rodi-vor fiecare
Și îi vor mulțumi
Prin a miresmelor din flori,
Prin zumzetul albinuțelor,
Dar și prin coloritul
Tabloului de plante
Mirobolante.
Tot cu veșmântul auriu
Acoperă cât nu-i târziu,
Și butoiașele de ghindă
Ca toate rădăcini să prindă,
Dar e știut, că dintre ele
O parte sunt de porci mâncate
Sau răspândite-s prin tufari,
Iar restul,vai, ce puțintele
Ajung să fie-nalți stejari!
Noiembrie e luna-n care
Sunt nunțile în toi la sate
Cu-mbelșugatele bucate
Și băuturi îmbietoare.
Viorile sunt acordate,
Doar e știut de fiecare;
Noiembrie e luna-n care
Sunt nunțile în toi la sate.
Piftiile tremurătoare
De toți mesenii-s așteptate,
Fripturile-s apreciate,
De e colesterol în floare,
Noiembrie e luna-n care…
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania
Admirație …felicitări …respect!