Octavia BUHOCIU

Traduire c’ est raciste ?

Amanda Gorman ?!  dac ă  ați urmărit la televizor  inaugurarea în ianuarie 2021, a mandatului celui de-al 46-lea președinte al Statelor Unite ale Americii, Amanda Gorman a fost poeta, cea mai tânară , 22 ani,  din șirul de poeți, poete,care a dat citire unui text, plin de fortă , e drept, care să marcheze  noua schimbare . Chiar în acest poem  « Dealul pe care îl urcăm » ea se autocaracterizează : este  „o fată de culoare și slabă, descendentă a sclavilor, crescută de o mamă celibatară .“ În plus a studiat sociologia, în 2017 a fost declarată „National Youth Poet Laureate“.

Din numărul 3/ 2021 al « României literare » aflăm că, după un astfel de eveniment atât de  mediatizat, cota internațională a tinerei poete a crescut exploziv. Dar, în momentul în care a apărut dorința editorilor de traducere în limba olandeza și spaniola ( catalană mai precis ), de exemplu,  au explodat și doua scandaluri : traducătorii nu au fost acceptați  de SUA : profil neadecvat, persoana nonbinara, culoarea alba a pielii… deci conotații rasiste, ideologie la modă acum  și mai puțin competențe literare insuficiente, au fost reproșurile.

Argumentul controversei  : de ce nu ați ales o traducătoare neagră, tânără și activistă ?

Belgiana de origine congoleză, Marie-Pierre Kakoma, cu numele de artistă „Lous and the Yakuza” (cântăreață, manechin pentru Louis Vuiton…), a fost aleasă pentru versiunea în limba franceză de către editura Fayard, în Franța ; în luna mai va  apărea poemul, în toamnă tot volumul complet.  

Acum ne putem întreba și noi : Oare lupta contra rasismului anti-negru nu se transformă în rasism anti-alb ?
Un autor alb nu poate fi tradus de un traducător negru ?
Oare Google știe de ce culoare este autorul textului pe care-l traduce (cât de cât, oarecum…) ?
Atâta literatură africană, asiatică nu a fost déjà tradusă de europeni… albi ?
Scriem negru pe alb sau alb pe negru ?
Limbile vorbite în Europa nu sunt tot destul de…. albe?
Nu pot aprecia autori japonezi pentru că sunt româncă?
Nu pot îndrăgi filmele lui Disney decât dacă sunt americană ?
Cine să traducă  romanul « În amintirea memoriei » de rusoaica  Maria Stepanova   pentru cititori din Asia, Africa, America Latină ?

Cum să faci față acestui dublu standard ? În text : « să lăsam deoparte diferențele… ca să putem întinde brațele spre ceilalți »  și în viață:  traducerea trebuie făcută doar de o femeie, neagră, tânără și activistă.

Traduire  c’est raciste ?

Până ce editurile din Romania, interesate de creația Amandei Gorman, vor găsi soluția la această incurcătură, vă propun traducerea poemului ei. Dar atenție : e prin intermediul unei versiuni in limba  franceză , deci indirectă… Informațiile cognitive se surprind mai usor, dar cele estetice și emoționale se pot pierde, dilua și mai mult  când nu se lucrează pe textul original. Puțină indulgență, deci.

Amanda Gorman : Dealul pe care îl urcăm

1.Când va veni ziua, ne vom întreba :

« Unde putem găsi lumina în această umbră fară sfârșit ? »
Pierderea pe care o suferim
Este o mare în care trebuie să ne bălăcim,
Am înfruntat  burta fiarei,
Am învățat că nu întotdeauna liniștea este pacea,
și că normele și noțiunile
a ceea ce este drept
nu sunt întotdeauna dreptatea.
Și totuși, zorii sunt ai noștri
înainte  ca noi s-o știm.
Într-un fel sau altul, noi acolo vom ajunge,
Într-un fel sau altul, noi am supraviețuit și am fost martori
Într-o națiune care  nu este zdrobită
ci numai neterminată.
Noi, urmasii unei țări și unei epoci,
Unde o subțire  fată neagră,
coborâtoare  din sclavi și crescută de-o mamă celibatară
poate visa să devină președinte
numai pentru că recită pentru un președinte.
Ei, da, suntem departe de a fi cuviincioși
departe de a fi puri,
dar asta nu înseamnă că ne chinuim
să formăm o uniune perfectă.
Noi ne străduim  să făurim o uniune cu obiective
Pentru a compune o țară angajată față de toate
culturile, culorile, caracterele și condițiile omului.
Deci, ne ridicăm ochii, nu spre conflictele noastre,
ci spre ceea ce avem în fața noastră.
Noi umplem groapa pentru că știm că, pentru  a ne pune viitorul în prim plan,
Trebuie mai întăi să ne lăsăm deoparte diferențele.
Aruncăm armele
ca să putem întinde brațele
spre ceilalți.
Nu vrem rău nimănui și vrem armonie pentru toți.
Măcar lumea întreagă să zică că-i adevărat :
Chiar dacă am plâns, noi am crescut
Chiar dacă suferim, noi sperăm
Chiar dacă suntem obosiți, noi am încercat.
Vom fi întotdeauna uniți, victorioși
Nu pentru că nu vom mai cunoaște vreodată  înfrângerea
ci pentru că nu vom mai semăna  niciodată  discordia.

3.Scripturile ne spun să luam în considerare
că fiecare se așează sub propria viță de vie și  sub propriul său smochin
Și nimeni n-ar  trebui să se mai teamă
Dacă vrem să fim la înălțimea epocii noastre
Atunci victoria nu va fi în lama sabiei
Ci în toate podurile pe care le-am construit intre noi.
Acesta este luminișul promis,
Dealul pe care-l urcăm,
Numai dacă îndrăznim…
Asta pentru că a fi american este mai mult decât
o mândrie pe care o moștenim ,
este trecutul din care ieșim
și cum anume îl reparăm.
Am văzut o forță care urma să ne strice  națiunea
în loc  să o unească
Ea ne-ar distruge  țara dacă asta ar însemna  încetinirea democrației
Și efortul ăsta aproape că a reușit.
dacă democrația poate fi periodic amânată
ea niciodată nu poate fi total înfrântă
În acest adevăr.
Suntem încrezători în aceasta convingere
Căci atât cât noi avem ochii îndreptați spre viitor
istoria are ochii asupra noastră.
Este timpul răscumpărării drepte
Ne-a fost teamă de nașterea ei,
Nu ne-am simțit pregătiți să fim urmașii
unei perioade atât de înfricoșătoare,
dar în sânul ei, am găsit puterea
să scriem un nou capitol
Ca să ne dăruim speranță și râset,
Atunci când odată, noi am întrebat
Cum am putea depăși o catastrofă ?
Acum spunem:
Cum ar putea catastrofa să ne domine ?
să nu ne întoarcem la ceea ce era
mai bine să ne îndreptăm spre ce va fi.
O țară  învinețită dar întreagă
binevoitoare dar îndrăzneață
mandră și liberă.
Nu vom face cale-ntoarsă
și nu vom fi opriți de acte de intimidare
pentru că  știm că inacțiunea și inerția noastră
ar fi  moștenite de generația următoare.
Greșelile noastre ar deveni grijile lor,
Dar un lucru este sigur :
Dacă noi combinăm  mila cu forța
și puterea cu dreptatea,
atunci dragostea va deveni moștenirea noastră
și va schimba dreptul de naștere al copiilor noștri.

6.Deci să lăsam în urma noastră o țară
mai bună decât cea care ne-a fost lăsată.
Cu fiecare respirație a pieptului nostru,
noi vom face din această lume rănită o lume minunată.
Ne vom ridica de pe colinele aurifere din vest,
Ne vom ridica începând din nord-estul bătut de vânturi
unde înaintașii noștri au făcut mai întâi revoluția.
Ne vom ridica din orașele din statele din  centru-vest mărginind lacurile,
ne vom ridica din sudul însorit.
Vom  reconstrui, reîmpăca și recupera,
și în toate colțurile cunoscute ale națiunii noastre și
fiecare colț care face parte din țara noastră,
poporul nostru divers și frumos vă apărea
aspru și chipeș.
Se va face zi, noi vom ieși din umbră,
Înflăcărați și fără frică.
Noii zori înfloresc pe măsură ce noi îi eliberăm
Căci lumină există  mereu,
numai dacă suntem destul de curajoși să o vedem
numai dacă suntem destul de curajoși să fim curajosi.

Perfecțiunea e mai greu de atins, dar nu chiar « traduttore, traditore ».