Tristețele mele
Scârbul unei găşti literare din Botoşani

Nu e bine să te amestici unde nu-ți fierbe oala!
Dar, e o tristețe a mea și trebuie să-mi descarc năduful.

Dupa cum s-au strecurat lucrurile din ultimul timp, se vede o treabă clară, că în rândul creatorilor de literatură botoşăneană, cu sprijinul şi amestecul grosolan de la Centru, un oarecare grup, nu numai decât că e cel mai valoros, dar sigur rupt de realităţile locurilor noastre, ne tulbură liniştea aşezării şi consolidării unor principii şi valori morale, cum bine îi şade unei societăţi democratice. Ne tulbură să-l omagiem și să-l cinstim pe Eminescu în tihnă și în curată demnitate!

Cu o atitudine obraznică și sfidătoare, cu îndestulată perseverență ei propun şi cer hotărâri aleşilor locali, fără ca acestora, prin motivaţia propunerilor pentru luarea unor decizii, să li se furnizeze corect şi obiectiv informaţiile necesare.

Aşa bunăoară, s-a ajuns ca, recent, în Consiliul local să se hotărască atribuirea Titlului de Cetăţean de Onoare a Municipiului Botoşani, unui poet, desigur valoros, aşa a decis un juriu, care nu are ce căuta, alături de Acad. Alexandru Zub, în tabloul cetăţenilor ce face onoare urbei noastre.

Probabil, aceiaşi oameni s-au opus şi au zădărnicit și dorinţa poetului Mihai Munteanu, de a fi printre ai lui. Cunosc foarte bine acest aspect, poetul plecând din această lumea cu o mare dezamăgire în suflet. Ce anume, probabil, i s-ar fi reproşat lui Mihai Munteanu? Pe când era elev la Școala Normală de la Șendriceni, pasionat de literatură, după ce această cerință nu a putut fi îndeajuns îndeplinită, datorită condițiilor din satele României din acea vreme, poetul își petrecea zile și nopți de-a rândul în biblioteca școlii.
Fiind mereu în bibliotecă, a fost remarcat și selectat într-un grup de elevi care trebuia să trieze cărțile acceptate de regimul de ocupație. Știm cu toții aceasta! Cărțile care nu trebuiau, conform Directivei, să rămână la dispoziția publicului, au fost ascunse în podul școlii și s-au declarat distruse. Așa, lectura  multor elevi de atunci ai Școlii Normale s-a mutat din bibliotecă în podul școlii. Acelea cărți erau de interes a fi citite de viitorii pedagogi și nu altele.
Dar firavul copil, insetat de cunoaștere, cel care a devenit poetul autentic și sensibil al Botoșanilor, a rămas cu un fapt ce i-a fost interpretat: ,,A contribuit la selecția cărților interzise”! Pentru aceasta, unii din timpurile mai recente, nu l-au iertat și zădarnică i-a fost ruga de a fi, pe bună dreptate, în rândul scriitorilor recunoscuți în breaslă.

Dupa cum vedeți aceiași oameni au venit recent și au propus, pentru Titlul de cetățean de onoare, un om care, probabil, dacă nu e  clar, a fost colaborator al securității!
De ce?
Unde sunt principiile, unde este voința de a respecta niște valori reafirmate dupa `90?
Nu am nimic cu fosta Securitate și cu colaboratorii săi! Așa au fost vremurile, pentru care, în cea mai mare parte dintre ei, nu poartă vina. A fost regim de ocupație! Trebuia să supraviețuim! Aceasta a fost clar și trebuie știut oricând atunci când emitem judecăți. Numai că această molimă s-a extins și mai târziu, după `65-`68.
Și chiar așa, pentru cei care au păcătuit, este loc pentru iertare! Dar, nu este loc pentru a le admite celor nerușinați să-și ascundă faptele, să nu recunoască sau să nu fie demni de ei atunci când furnizează date și justifică intenția când cer să se ia o hotărâre de interes public.

În aceste condiții lipsite de claritatea necesară s-a atribuit de către Consiliul Local Botoșani Titlul de Cetățean de Onoare poetului Ion Mureșan, aleșii fiind vădit duși în eroare!
Au fost înșelați!
De către cine?
Știm cu toții!

Nu e bine, nu e moral a lega Meritul unei valori în creație literară de Onoarea ce trebuie certificată de un organsim ce reprezintă pe toți cetățenii acestui oraș!

Imi exprim regretul și sunt de-acord cu inițiativa unui ONG, aceeași Fundație care a propus și a motivat propunerea pentru acordarea Titlului de Cetățean de Onoare domnului Acad. Alexandru Zub, ca în prima ședință să i se retragă acest titlu poetului Ion Mureșan. Nu merită să fie alături de Acad. Alexandru Zub, a cărui istorie tulburată o cunoaștem (pentru edificare vedeti și http://stiri.botosani.ro/stire/64456/Un+om%2C+o+poveste%21+.html: Un om, o poveste! publicat de Florentina Tonița, 31 ian.2014, pe site-ul www.stiri.botosani.ro).

Iar cei, care au propus și au indus în eroare luarea deciziei pentru a i se acorda lui Ion Mureșan asemenea Titlul, să fi excluși pentru totdeauna de la facilitațile și beneficiile ce decurg din hotărârile adminsitrație locale.

Să organizeze ei pe barba lor și pe sponsorii lor asemenea acte reprobabile la care noi, cei de rând, să asistăm și, pe deasupra, să scoatem din propriul buzunar, contribuabil fiind la formarea Bugetului local.

Dați Cezarului ce este al Cezarului!

 Cu tristețe,
Jan Tristea, Botoșani, ian. 2014