Revista Luceafărul: Anul XII, Nr.9 (141), Septembrie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Trupul lui Mihai Viteazu descoperit la Mânăstirea Plăviceni-Olt

Primit pentru publicare: 17 Sept. 2020
Autor: Ion N. OPREA, Iași     
Publicat: 18 Sept.  2020
© Ion N. Oprea, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Trupul lui Mihai Viteazu descoperit la Mânăstirea Plăviceni-Olt

 Pierdut acum mai bine de 400 de ani, trupul lui Mihai Viteazu a fost găsit la o mânăstire de pe malul Oltului  spune sursa pe care o socotim credibilă,romanialibera.ro

           Istoria oficială ne spunea că Mihai Viteazu, făuritorul primei Uniri a românilor, a fost decapitat în anul 1600, iar capul i-a fost dus la Mânăstirea Dealu de la Târgoviște și despre trup se credea că a dispărut. O întâmplare recentă face  lumină și  marea  enigmă din   istoria românilor stabilește că  trupul lui Mihai Viteazu, făuritorul primei Uniri – cea din anul 1600, a fost descoperit la Mânăstirea Plăviceni de pe malul Oltului.

               Osemintele bravului domnitor, spune romanialibera.ro ,  „au fost găsite în anul 2010 de călugării de la Plăviceni, dar a durat ceva timp până ce importanța acestei descoperiri a fost confirmată cu mijloace științifice. Starețul Mânăstirii Plăviceni, părintele Teoctist Moldovanu, a intuit că osemintele îi aparțin marelui voievod, pornind de la câteva date certe: mânăstirea a fost ctitorită de Doamna Stanca – văduva lui Mihai Viteazu, hramul mânăstirii este al Arhanghelului Mihail, iar din scheletul deshumat în anul 2010 lipseau capul și mâinile – ceea ce corespunde mărturiilor istorice privind modul cum a fost ucis și mutilat Mihai Viteazu, în anul 1601”.

S-a stabilit, numele inițial al mânăstirii a fost Alunișul, pornind de la legenda că Doamna Stanca, soția lui Mihai Viteazu, a ajuns aici și s-a ascuns într-un alun, pentru a nu fi prinsă de turci. În plus, se știa,  biserica Mânăstirii Plăviceni este singura din România care a avut, chiar de la înființare, doar hramul Sfântului Arhanghel Mihail (nu Mihail și Gavril), tocmai pentru a insista asupra personalității lui Mihai Viteazu.

Pentru mai multă siguranță, Starețul Teoctist a decis să ceară o expertiză asupra osemintelor găsite la Plăviceni, bazându-se pe material ADN provenit de la mama lui Mihai Viteazu, Teodora Cantacuzino, care este înmormântată la Mânăstirea Cozia. Despre mama acestui domnitor, N. Bălcescu scrie în Românii supt Mihai-Voievod  Viteazul: „Inainte de a ieși din țară, Mihai așează pe bătrâna sa mamă, Teodora, pentru care era plin de dragoste și de îngrijire, ca într-un loc de siguranță, la monastirea Cozia, clădită în poalele Carpaților, ca să șază câtă vreme va ține războiul. Această bătrână doamnă, care văzu și presimți cu inima nestatornica norocire a fiului său, fericirea și restriștea lui, până și tristul său sfârșit, muri la aceeași monastire, cinci ani după această expediție (1603)”.

          In final, expertiza medico-legală a confirmat speranțele călugărilor de la Plăviceni. Mânăstirea lor, pierdută într-o pădure de pe malul Oltului, adăpostește osemintele primului domn al celor trei Țări Române.

            Despre personalitatea lui Mihai Viteazu scrie și Vasile Filip, azi membru al Cenaclului de la distanță – de la care am împrumutat spusele lui Bălcescu – redactor: Ana Ilaș, culegere computerizată: Popistașu Roxana Maria,Casa Editorială REGINA,IAȘI: „… Personalitatea complexă a lui Mihai Viteazul este un subiect mereu  actual și mereu ispititor. Au scris și vor mai scrie istoricii. Numai scrierile denigratorilor, dacă s-ar aduna, ar ieși vreo 20 de volume. In orice caz, marile adevăruri trebuie cunoscute și mai bine, mai ales de către tinerele generații. Mihai Viteazul nu este doar o mare personalitate istorică, ci și un model de om, iubitor de dreptate  și credincios țării și neamului său. In educația patriotică făcută în familie și în școală, Mihai Viteazul trebuie să fie nu doar un simbol, ci și un demn și viu exemplu.

          Mihai Viteazul a devnit erou de legendă încă din timpul vieții sale. Recunoscând în el pe exponentul propriilor năzuințe, marele creator, poporul, i-a eternizat chipul și faptele în istorisiri, balade, cântece. Nu numai lui, dar și Buzeștilor, și Novăceștilor, și lui Calomfirescu, creatorul popular le-a dedicat melodii și texte  memorabile.

          Mari scriitori români au făcut din celebrul domn un autentic erou literar. Cărțile școlare, mă refer la cele care nu falsifică istoria și nu ne ponegresc eroii neamului, conțin pagini de referință, pe care școlarii le rețin cu dragoste și mândrie.

          Figura importantă și glorioasă a lui Mihai Viteazul a atras din timpul vieții lui încă pe artiștii plastici, români și străini. În timp, i s-au ridicat statui la București, la Alba Iulia, la Craiova, la Cluj-Napoca, la Iași, prcum și busturi,în diverse localități. Au fost realizate fresce la Catedrala Mitropolitană din Alba Iulia, la Muzeul Militar Național,  la Muzeul Mărășești. Sunt celebre gravurile lui A. Sadler, Frans Francken, Jonas Umbach, Iohann Alexander  Boner, Giovani Orlandi, stampele lui Giovanni Sagredo și Ricant. De asemenea, tablourile  semnate de Frans  Francken II, de  Theodor Aman, de Gh.  Tattarescu, de G. Lecca, de Costin Petrescu, de Gh. Labn și de  alții. Tablouri votive veghează și ele pereți de biserici. Unele opere se află în Muzeul de Arte din Viena și în  Muzeul din Madrid.

          Un alt român oltean, contemporan nouă,  care după ce a unit scena cu ecranul s-a stins în plină glorie, – Amza Pelea – a întruchipat în mod strălucit personalitatea lui Mihai Viteazul în filmul având ca generic chiar numele voievodului.

            Cu siguranță, generoasa și tragica figură a lui MihaiViteazul va constitui în continuare izvor nesecat de creație pentru toate categoriile de artiști români. La fel ca întreaga noastră istorie”…

          Ion N. Oprea, Iași, 18 septembrie 2020