Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 9 (129), Septembrie 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Un alintat, obişnuit să i se strige numele la „articolele alăturate”, reaminteşte: şi el a scris despre Tiberiu Ceia…

Primit pentru publicare: 18 Sept. 2019
Autor: Ion N. OPREA, Membru Fondator de Onoare al Rev. Luceafărul
Publicat: 18 Sept. 2019
© Ion N. Oprea, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro

„Am încredere în toţi interpreţii tineri talentaţi”, îi răspunde Tiberiu Ceia, rapsod popular, lui Ioan Vasiu, membru al  Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, la un interviu publicat acum, la 17 septembrie 2019 în revista Luceafărul, în care cel care a debutat cu „Cruce albă de mesteacăn”, melodie învăţată de la părinţi, de pe la vârsta de 5 ani, care i-a ascultat şi le-a „furat câte ceva” şi mai vârstnicilor decât el , – Maria Tănase, Ioana Radu, Mia Braia, Ion Luican, Maria Lătăreţu, Ioana Radu fiindu-i chiar pofesoară, iar  mai târziu, cu Sofia Vicoveanu, Ion Dolănescu, Irina Loghin, Benone Sinulescu şi Maria Ciobanu, colegi de generaţie, întrecându-se, Tiberiu Ceia rămâne un aşteptat care să ne cânte, ceea ce constatăm, măcar cu inima, ceea ce place ei, „Frumoasă-i vecina noastră”, una dintre cele mai ispititoare melodii îndrăgite indiferent de vârsta pe care o avem…

       Melodiile  dar şi interpretul, care, vedeţi, m-a mişcat şi de data aceasta, când am văzut interviul, interviul şi omul cu microfonul, încă aşteptat de publicul român…

       Cântatul, deprindere şi obicei de la profesorii lui, Ioana Radu şi Lucreţia Ciobanu, cum spuneam, dar şi de la părinţi, cântăreţi şi ei, de la ascultători, de la chiar colegii lui…

          Cetăţean de onoare al Timişoarei din 2016, reamintesc, Tiberiu Ceia  a fost şi a rămas un mare admirat şi pentru Adriana Andrei-Micu, asistată social în căminul Schitul Darvari, şi dânsa interpretă a cântecelor lui, până în ultima clipă, decedată cu 3-4 ani în urmă, doamna după „dictarea” căreia, eu şi colega Ana Dumitrescu, tehnoredactor scriitorul Constantin Huşanu,  fără să o cunoaştem faţă cu faţă, i-am alcătuit cele trei romane memorialistice „Adriana. Cuvinte din iarna vieţii. Memorialistică”, „Adriana. O nouă primăvară”, ambele în 2014, „Adriana –Un vis i-a fost viaţa”, 2015, tustrele la Editura PIM, Iaşi, în care, printre multe alte personaje se numără şi Tiberiu Ceia…

          „Tiberiu Ceia la 75 de ani într-un cămin de asistaţi, ca şi Adriana”, de Ion N. Oprea, publicat în luceafărul la 17 iulie 2015, pe care nu l-am găsit reamintit la sfârşitul discuţiei  dintre cei doi, reporter şi intervievat, la „articole asemănătoare”, eu care îmi urmăresc zi de zi copiii cum merg în picioare, adică cărţile personale ajunse la cititor…

                   Ion N. Oprea, 18 septembrie 2019