Fără îndoială că cel mai important succes al meu a fost să duc la bun sfârşit realizarea ciclului de reportaje tv dedicat Centenarului Unirii. Conceput ca un ciclu de reportaje care să surprindă starea de spirit a românilor în prag de mare sărbătoare a celor 100 de ani de la realizarea României Mari, întregul set format din cele 27 de reportaje filmare şi difuzate pe Tele’M Botoşani în cadrul emisiunii Lumea lu’ Rotundu a fost predat Bibliotecii Judeţene „Mihai Eminescu” Botoşani pentru a fi arhivat la fondul documentar ca sursă de
informare pentru generaţiile viitoare.Frustrarea mea legată de această lucrare constă în faptul că nu am reuşit să realizeze un reportaj şi la Cernăuţi, neputând depăşi dificultăţile impuse de autorităţile ucrainene şi mai ales n-am găsit mijloacele potrivite să-i conving pe românii bucovineni din această zonă să colaboreze. Poate că dacă trăia profesorul dărăbănean Constantin Moroşanu altul ar fi fost finalul demersurilor mele.
Am început anul 2018 cu reeditarea volumului de proză scurtă „Întâmplări hazlii dar adevărate”. Tipărit iniţial la editura AXA Botoşani într-un tiraj de 1000 de ex. volumul a atras atenţia multor cititori, motiv pentru care am primit solicitări să suplimentez tirajul cu o nouă ediţia, de această dată tipărită la Editura Agata Botoşani. Solicitări am avut şi pentru volumul „Politică, alcool şi tutun”, aşa că şi acest volum a fost retipărit în ediţia a II-a, de această dată volumul fiind înnobilat cu fotografii ale politicienilor din perioada la care fac referire.
Dar adevărata mea împlinire editorială de peste an a fost să tipăresc volumul al II-lea la trilogia politică intitulată b „Doar politicieni sau şi ticăloşi?”, volum care cuprinde în cele 790 de pagini cronica vremurilor denumite de mine „Epoca Băsescu şi Ponta”. Va urma volumul al III-lea intitulat „Epoca Dragnea”, volum aflat în aşteptarea ca Liviu Dragnea să-şi încheie carierea politică ce a adus atâtea necazuri pe capul poporului român.
Dacă în plan editorial mă simt împlinit, nu la fel mă simt şi în activitatea mea de jurnalist de televiziune. Nu am reuşit în cursul anului trecut să reiau emisiunea „Dinamica economiei”, deşi viaţa economică a judeţului nostru oferă evenimente care merită a fi analizate şi mediatizate, cultura economică a multora dintre noi fiind extrem de precară şi confuză.
Abordările pe teme economice din cadrul emisiunii de comentarii „Presa-n gura lu+ Rotundu” n-au putut înlocui ceea ce se poate realiza prin imagini filmate cu diverşi oameni de afaceri şi comentate într-un limbaj de larg înţeles. Sper ca acest an să-mi permită să reiau această emisiune, reuşind să depăşesc problema finanţării.
În munca mea redacţională de la Jurnalul am continuat să dezvălui fapte din aria corupţiei care a cuprins justiţia şi poliţia botoşănene. Cazul cel mai elocvent în dovedirea existenţei acestei mafii care controlează cele două importante instituţii a fost cel al Ralucăi Stâncescu, fost prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani care a organizat un grup mafiot format din poliţişti de rang înalt, procurori şi judecători.
Nu mi-a fost uşor să scriu ceea ce am publicat pentru că ameninţările şi presiunile care s-au făcut şi continuă a se face asupra mea n-au fost lipsite de consecinţe. Nu m-am plâns şi nu mă voi plânge public precum o vădană dar, cred că, este corect ca cititorii să cunoască numele celor care continuă să susţină din umbră sau pe faţă gruparea mafiotă care controlează în prezent justiţia şi poliția botoşănene.
Voi continua şi în acest an să public astfel de fapte pentru că nu este drept ca magistraţii şi poliţiştii cu verticalitate profesională să fie alăturaţi celor corupţi. Anul 2018 a subjugat justiţia grupării mafiote condusă de Liviu Dragnea, grupare care controlează puterea în stat. România a mai trecut prin astfel de situaţii în perioada Guvernului Năstase. Nu este departe vremea când DNA-ul va fi din nou ce-a fost iar corupţii bor ajunge din nou după gratii, acolo unde le este locul meritat pe măsura faptelor comise.
Anul 2018 mi-a adus şi o serie de recompense publice, un fel de răsplată pentru eforturile mele de a contribui la îmbunătăţirea, dezvoltarea şi susţinerea conştiinţei civice, la promovarea valorilor culturale şi sociale de care dispunem şi pe care, din nefericire, clasa politică încearcă să ne ţină departe de ele pentru a ne putea manipula după cum îi este interesul.
Aşa se face că am primit invitaţia de a deveni membru al Societăţii Scriitorilor Botoşăneni, invitaţie pe care am onorat-o cu multă plăcere. Apoi, preşedintele Societăţii, ing. Ovidiu Chelaru, m-a inclus în volumul său „Nemuritorii” ca fiind o personalitate de vază pentru Botoşani şi mi-a acordat , ca semn de preţuire „Diploma de nemuritor”
Editura Agata, cu care colaborez de mulţi ani, editură care susţine publicaţia de cultură Luceafărul, revistă literară care deja a devenit un simbol eminescian cunoscut în plan naţional, prin directorul Ion Istrate a considerat să mă recompenseze cu o diplomă şi un trofeu ca semn de preţuire a activităţilor mele.
De Ziua Naţională a României, consilierii comunei Dângeni, comuna mea de baştină, m-au acordat titlul de „Cetăţean de onoare al comunei Dângeni”. Diploma şi trofeul primite într-un cadru festiv, le consider ca semn de preţuire din partea cetăţenilor comunei pe care-i asigur şi pe această cale că mă simt mândru să declar, ori de câte ori mi se iveşte prilejul, că sunt dângenean la origine, dovadă că numele meu de scriitor este Ioan Rotundu – Dângeanu.
Anul 2018 l-am încheiat urcând pe scena Casei Sindicatelor din Botoşani, unde primarul municipiului, ing. Cătălin – Mugurel Flutur, mi-a înmânat placheta omagială a Centenarului Unirii, numele meu aflându-se printre cele 100 de nume botoşănene pe care consilierii municipali le-a considerat că fac onoare Botoşaniului prin activitatea desfăşurată.
Închei amintind de faptul că, împreună cu directorul Ion Istrate de la Editura Agata am reuşit să ducem la îndeplinire visul regretatului istoric Ionel Bejenaru, aceea de a tipări o preţioasă lucrare despre economia Judeţului Botoşani realizată de economiştii Băncii Naţionale a României imediat după marea criză economică din 1929. Lucrarea, pierdută în timp, a fost descoperită şi recuperată de Ionel Bejenaru care îşi dorea enorm de mult să fie publicată. A dispărut prematur dintre noi şi n-a mai apucat să-şi vadă dorinţa împlinită. I-am împlinit-o noi, un omagiu adus memoriei sale de excepţional istoric şi om de cultură.
Voi continua şi în acest an să nu-i dezamăgesc pe botoşănenii care-mi apreciază munca de jurnalist de televiziune şi care mă opresc zilnic pe stradă şi prin comune să-mi spună că fac bine ceea ce fac şi să nu-i părăsesc trecând de partea ticăloşilor care s-au înmulţit şi au pătruns în structurile puterii statale. În ciuda restricţiilor aberante impuse de anumiţi judecători voi continua să public în Jurnalul tot ceea ce consider a fi de interes public, voi scoate la lumină putrefacţiile din instituţiile statului şi voi sta de veghe zi şi noapte asupra activităţii politicienilor pentru a-i ajuta pe cititori să discernă grâul de neghină.
Însă marea mea dorinţă este ca în acest an să pot realiza un ciclu de reportaje, cu arhivare la Biblioteca Judeţeană „Mihai Eminescu” Botoşani, prin care să imortalizez personalitatea în viaţă cea mai importantă din fiecare unitate administrativă a judeţului, urmând a obţine în acest scop colaborarea consilierilor locali şi a primarilor. Sper să pot rezolva în timp operativ problemele financiare legate de acoperirea cheltuielilor şi să ne punem pe treabă.
La mulţi ani, prieteni ai cinstei şi dreptăţii!