Sari la conținut
Luceafărul

Fondat 2009 · ISSN 2065 – 4200Anul 18 → 2026

Un boier din alte vremuri, Vasile Isăcescu

Autor: Istoria culturii

Primit pentru publicare: 17 Mart. 2022
Editor: Ion ISTRATE
Copyright: © 2022 Florin Bălănescu, © 2022 luceafarul.net
© 2022 by Agata
Scopul publicării: promovarea și diseminarea informațiilor culturale.
Este exclus scopul pentru a obține avantaj pecuniar Revistei Luceafărul sau autorilor publicați.
NB
Conținutul acestei publicații nu reprezintă în mod oficial opinia revistei Luceafărul.net, a cărei unică responsabilitate este de a publica opiniile colaboratorilor ei. Răspunderea privind corectitudinea și coerența informațiilor prezentate, precum și eventuale consecințe revin autorilor, conform prevederilor legale.


Un boier din alte vremuri

Vasile Isăcescu s-a născut la 5 februarie 1863, în Botoşani, ca fiu al lui Iordache Isăcescu şi al Ecaterinei Mavroeni.
Provenea dintr-un neam vechi, care apare în documente încă din anul 1635, genealogia sa întinzându-se pe parcursul a 13 generaţii până astăzi.

A fost o familie numeroasă, cu multe moşii în Moldova; prin căsătoria, în anul 1891, cu Eugenia Gavrilaş, cu care a avut trei fii (Vasile, Alexandru Iordache şi Teodor), Vasile Isăcescu a devenit proprietarul moşiei din satul Ionăşeni, comuna Şoldăneşti, plasa Miletin, judeţul Botoşani.
Aici, a contribuit la repararea bisericii de la curte (din livadă), cu hramul Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, şi la construirea bisericii mari (din centru), cu hramul Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena; de asemenea, a zidit cinci fântâni din piatră, dintre care una la fosta curte boierească, de unde sătenii iau apă şi astăzi.

A făcut câte două clase ale şcolii primare la institutele particulare Mironescu şi Mărgineanu din Botoşani, apoi a urmat, timp de trei ani, cursurile Liceului August Treboniu Laurian din acelaşi oraş. În continuare, a terminat Liceul Institutele Unite din Iaşi, după care a studiat Dreptul la Dresda şi Bruxelles.
Revenit în ţară, s-a înscris în Partidul Conservator, al cărui membru a fost până la scindarea lui, în anul 1908, când s-a alăturat grupului lui Take Ionescu; la moartea acestuia, în anul 1922, s-a retras din politică.
A fost şeful Poliţiei Botoşani (1890), subprefect al judeţului Botoşani (1891), vicepreşedinte al Consiliului Comunal Botoşani/viceprimar (1899), primarul comunei Şoldăneşti, cu sediul la Viforăni (1904), primarul oraşului Botoşani (6 martie 1905-1906), timp în care a renovat clădirea primăriei şi l-a primit pe Regele Carol I cu prilejul manevrelor militare, deputat în parlament (1906-1907, 1911) şi prefectul judeţului Botoşani (1912), în mandatul său fiind elaborate proiectele pentru ridicarea a trei spitale, construite sau refăcute 97 de poduri şi terminate clădirile mai multor şcoli.
Era cult, ponderat, cinstit şi amabil, cu un mare prestigiu. În Botoşani, a locuit lângă grădina publică, pe bulevardul Mihai Eminescu, la numărul 65; în prezent, clădirea aparţine Ministerului Administraţiei şi Internelor, fiind sediul Serviciului Public Judeţean Comunitar de Evidenţă a Persoanelor şi al filialelor locale ale Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război şi Oficiului Român pentru Emigrări.

A murit la 25 ianuarie 1942, fiind înmormântat în Cimitirul Eternitatea din Botoşani.

Florin Bălănescu

Rubrica: Istoria culturiiAutor:

Distribuie: Facebook LinkedIn WhatsApp E-mail

Articole asemănătoare