Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    Un boier din alte vremuri, Vasile Isăcescu

    Primit pentru publicare: 17 Mart. 2022
    Editor: Ion ISTRATE
    Copyright: © 2022 Florin Bălănescu, © 2022 luceafarul.net
    © 2022 by Agata
    Scopul publicării: promovarea și diseminarea informațiilor culturale.
    Este exclus scopul pentru a obține avantaj pecuniar Revistei Luceafărul sau autorilor publicați.
    NB
    Conținutul acestei publicații nu reprezintă în mod oficial opinia revistei Luceafărul.net, a cărei unică responsabilitate este de a publica opiniile colaboratorilor ei. Răspunderea privind corectitudinea și coerența informațiilor prezentate, precum și eventuale consecințe revin autorilor, conform prevederilor legale.


    Un boier din alte vremuri

    Vasile Isăcescu s-a născut la 5 februarie 1863, în Botoşani, ca fiu al lui Iordache Isăcescu şi al Ecaterinei Mavroeni.
    Provenea dintr-un neam vechi, care apare în documente încă din anul 1635, genealogia sa întinzându-se pe parcursul a 13 generaţii până astăzi.

    A fost o familie numeroasă, cu multe moşii în Moldova; prin căsătoria, în anul 1891, cu Eugenia Gavrilaş, cu care a avut trei fii (Vasile, Alexandru Iordache şi Teodor), Vasile Isăcescu a devenit proprietarul moşiei din satul Ionăşeni, comuna Şoldăneşti, plasa Miletin, judeţul Botoşani.
    Aici, a contribuit la repararea bisericii de la curte (din livadă), cu hramul Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, şi la construirea bisericii mari (din centru), cu hramul Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena; de asemenea, a zidit cinci fântâni din piatră, dintre care una la fosta curte boierească, de unde sătenii iau apă şi astăzi.

    A făcut câte două clase ale şcolii primare la institutele particulare Mironescu şi Mărgineanu din Botoşani, apoi a urmat, timp de trei ani, cursurile Liceului August Treboniu Laurian din acelaşi oraş. În continuare, a terminat Liceul Institutele Unite din Iaşi, după care a studiat Dreptul la Dresda şi Bruxelles.
    Revenit în ţară, s-a înscris în Partidul Conservator, al cărui membru a fost până la scindarea lui, în anul 1908, când s-a alăturat grupului lui Take Ionescu; la moartea acestuia, în anul 1922, s-a retras din politică.
    A fost şeful Poliţiei Botoşani (1890), subprefect al judeţului Botoşani (1891), vicepreşedinte al Consiliului Comunal Botoşani/viceprimar (1899), primarul comunei Şoldăneşti, cu sediul la Viforăni (1904), primarul oraşului Botoşani (6 martie 1905-1906), timp în care a renovat clădirea primăriei şi l-a primit pe Regele Carol I cu prilejul manevrelor militare, deputat în parlament (1906-1907, 1911) şi prefectul judeţului Botoşani (1912), în mandatul său fiind elaborate proiectele pentru ridicarea a trei spitale, construite sau refăcute 97 de poduri şi terminate clădirile mai multor şcoli.
    Era cult, ponderat, cinstit şi amabil, cu un mare prestigiu. În Botoşani, a locuit lângă grădina publică, pe bulevardul Mihai Eminescu, la numărul 65; în prezent, clădirea aparţine Ministerului Administraţiei şi Internelor, fiind sediul Serviciului Public Judeţean Comunitar de Evidenţă a Persoanelor şi al filialelor locale ale Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război şi Oficiului Român pentru Emigrări.

    A murit la 25 ianuarie 1942, fiind înmormântat în Cimitirul Eternitatea din Botoşani.

    Florin Bălănescu



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5