Un maestru. Topîrceanu
Autor, Dorel Mihai GAFTONEANU

Motto: “Poezia e un fel de muzică, trebuie să o auzi ca să o apreciezi.”(Voltaire)
Parodie-pamflet. La 75 de ani de la dispariţia lui George Topîrceanu.

.

..A plecat maestrul George. Cam de mult! Şi… nu mai vine!
Grav… boem! Inconfundabil. Un parcurs de metronom.
Cititor (vers)at în “stele”. Cu bun gust. De (g)astronom.
Trei pătrimi de veac trecute. Despre el, numai de bine!

…”Făcut praf”! În mii fărâme. “Ars pe rug”. “Tras în… ţepuşă”!
“Disecat”. De către critici. Pus la colţ. Pe coji de nucă.
Cu urări “prietenoase”. Unele, cu iz… de ducă!
…“Phoenix”, rara-avis zboară. Peste propria cenuşă!
…………………………………………………

O pereche de modele. “Mentori”. (Celor mulţi. Şi mie.)
…Eminescu. Poem-fluviu. Teme-grele. Şi rigoare.
Rima, ritmul,… prozodia! Plin de forţă creatoare.
…Topîrceanu. Fin, rapsodul. Un filon de fantezie.

Despre cel dintâi?… Destule. Toate la superlativ.
Top simbol culturii noastre. Patriot şi cărturar.
“Vârf de lance”. Metaforic. Mare nume. Solitar.
…Va urma la rând secundul! Îi “deschid” un “portativ”.

…“Belgia… orientală”! Un pseudonim. «G. Top».
“Ramuri”… “Neamul”… “Spiru”… “Viaţa. Socială. Românească.“
Un “Sămănător”… “Revista”. Ilustrată. Sau… firească!
… De acid. O picătură! Doar atât! Numai un strop!

Drept şi litere. Ca studii. Încheiate în… derivă!
Un boem. Ca existenţă. O cometă pasageră.
Coşbuc. Anghel. Zamfirescu. Moştenire-filieră.
Protector. Ibrăileanu. Lovinescu? Dimpotrivă!

Ce expert! În poezie. Un talent fără egal.
Stil profund şi melancolic.Versuri ample, rafinate.
Nu puţini au spus aceasta: «Scriitor de calitate!»
Cu «stigmatul» unui critic: “Umorist sentimental”!

…„O peniță și doi nasturi” Preţ!… “Debutul” literar.
Inspirat. Dexteritate. Frenezie creatoare.
Liric. Tehnică de aur. Şi autopersiflare.
Un deschizător. De drumuri. Temerar, vizionar.

Ironii. Pe contrafaceri. Pe ponciful „modernist”,
Reverii patriotarde. Fraze lungi, sforăitoare,
Idilisme desuete. Şi retorici visătoare.
… Bun poet. Aparte “timbru”. “Memoranduri”. Publicist.

Sfânt Sisoe. “Autentic”. În satire şi minuni.
Cele mai… alese strofe! Ca migdalele amare.
Vesele balade triste. Şi scrisori rătăcitoare.
“Parodii originale”. Cu umor. «Deluviuni».

La război. (Vorbim de primul!). Prins. «În ghiara lor». Va scrie.
Pirin-Planina. Secvenţe. Luptele din Turtucaia.
Ani pierduţi. Captivitatea. Într-un joc…“de-a puia-gaia”!
“Epizoduri”. De vâltoare. Tragedii şi comedie.

Admirat de Sadoveanu. Prozator. De rezonanţă.
Îl numea “poet, prieten”… “Literare. Însemnări.”
…Mai apoi… în Iaşi. Reviste… “Teatrul.” Loc de aclamări.
…Un registru. Cu… “amprente”. Şi talentul. În balanţă.

…“Diagnosticuri”. Verdicte. Nelipsita anatemă.
… Zvon de triluri şi accente într-o arie de greier?
Zid de cerberi non-valoare. Răutăţi. Atacuri. ”Treier.”
Şi atunci. (La fel ca astăzi!). Balcanismul! Grea dilemă.

Viu. Prezent. În presa scrisă. Şi în “cronici” literare.
Jalnice figuri de ceară mânuiesc “diapazonul”!
… Bivolul? Vioara primă. Cea care dictează tonul.
… Coţofana? O soprană. Cu stridenţe… ţipătoare!

Vorbe aspre. De duzină. Aruncate peste umăr.
Texte scrise… ca să fie! Când citeşti, îţi dau fiori!
Cu venin şi cu obidă. Purulenţe şi…«tu-mori)!»
Nici nu le mai iau în seamă! La ce bun să le enumăr?

«Iarna» artei învrăjbeşte. «Media». Ziarele.
… «Gheaţă», «chiciură», «troiene»! «Ger», «polei» şi «antigel»!
«Primăvara» (*) le va şterge…«Aspre stihuri de oţel!».
… După frig cumplit şi ceaţă…“se arată soarele”!

martie 2012

(*) Vezi “Primăvara culturii româneşti”, manifest literar colectiv, 15.01.2012.