Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Un nume care trebuie reţinut: MICHAELA GHERMAN

ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Primit pentru publicare: 24 Aug. 2018
Demersul publicării, prezentare: Prof. Gheorghe MEDIAN, redactor al Rev. Luceafărul
Debut în revista Luceafărul: Michaela GERMAN
Publicat: 25 Aug. 2018
Editor: Ion ISTRATE

 

 

Un nume care trebuie reţinut: MICHAELA GHERMAN

 

Am avut privilegiul de a cunoaşte, în ultimii ani, câţiva autori de literatură, unii la început de carieră, alţii cu mai multă experienţă, ale căror creaţii le-am propus spre publicare Revistei „Luceafărul”. Recomand acum redacţiei, o sensibilă poetă şi prozatoare – Michaela Gherman – al cărei nume l-am remarcat printre colaboratorii Revistei călărăşene „Dor de Dor”şi pe care, am avut ocazia să o cunosc personal, în această vară.
Discretă şi parcimonioasă în datele care o privesc, Michaela Gherman, hunedoreancă din localitatea Streiu, consideră că cea mai bună recomandare a sa, o fac scrierile, în versuri şi proză, publicate în diverse reviste ( „Retrospective”, „Mlădiţe”) şi antologii ( „Vis împlinit”, „Prietenie”, „Dialog cu versul Iubirii”), cititorii revistei „Luceafărul” având posibilitatea să o cunoască, din lectura celor care vor apărea în paginile revistei.
Cu speranţa că am fost inspirat şi de această dată, trimit spre publicare, două dintre scrierile Michaelei Gherman, urându-i autoarei o lungă colaborare cu Revista „Luceafărul”.
Gheorghe Median

Debut în revista Luceafărul

Michaela GHERMAN

 

Luna plină- iulie

Luna, sigiliu de mărgean pe nopți de taină.Zbor ce nu se stinge.Zbor rămas să plutească mereu în pajiştea inimii mele.
Când e lună plină în iulie parcă vezi căzând zăpezi dintr-un ținut al nimănui si visezi pe Nils Holgersson şi-ai vrea să poți călători peste mări si țări împreună cu un cârd de gâște sălbatice.
E senin.E lună…e frumos şi nu poți sta supărat.In umbre,ciudate cumpeni de fântâni întind gâturi către balanța lunii.Si inima alunecă si ea în vis.
Taina verii…
Încep să desenez păsări de noapte pe obloanele unei case care nu mai este.

 

Cuvânt pentru vară

Pe un fir de nor,nor singuratic,caut ca într-o lacrimă de opal cuvinte de piatră scumpă cu care să laud vara.
Scriu cu creion de secară si grâu pe pereții morii de vânt a gândurilor.
Si nu găsesc cuvintele.
E ca şi cum insomniile ti-ar înjunghia malurile si-apoi te simți colindat cu aromă de spice secerate care s-au țicnit în soare.
Si după ce gânduri de foşnet apar si cuvintele-ți întind sufletul pe ierburi răcoroase se scutură vorbele pe inimă.
Îmi place să înnot în vâltoarea lor până mă înec şi tac în fața verii.

Etape

Odinioară eu prin ani treceam nepăsătoare
Si chiar credeam că pot zbura până la stele
Dar viața e cumplitul cămătar
Ce dă cu-o mână,apoi ia,iar si iar..
Eu nici în veci nu m-oi plăti de datorie
De toate amintirile ce-mi reînvie
Si pururi cu ce-i bun la concurență
Nicicând nu voi ajunge la scadență
Ce dacă zborul anilor mi-e scris pe față?
Inima mea e încă-n dimineață.
E drept că tropotirea-i e cam stinsă
Dar o aud si-acum țipând dacă e-nchisă.
Nu judecați cum îmi e visul
In el sunt eu
Si asta-i taină ce e într-nsul.

Înserare

Pe un butuc tăcut din lemn m-aşez
Printre copacii verzi priveliştea o văd
Cu sălcii si cu-arini ce par că ard
Pe mal e ziuă încă
Doar eu mă înserez.
Bolta-i albastră si-n zare norii ard
Sclipeşte râul STREI,înspre apus o clipă..
O pasăre de noapte eu o aud cum tipă;
Si vrrr..un stol de vrăbii zbucneşte peste-un gard
M-aplec acum mirată,pe-amurg ca pe o ramă
Ce străluceşte din umbra visului pustiu
Si cred, pornind aiurea rănitu-mi dor târziu
Că am luat în brațe timpul
Dar n-am băgat de seamă
Pe-albastră depărtare a luncii de demult
Copilăria mea a ars sclipind în râul serii
Acum aud deodată rupând tăcerea verii
Vrrr…timpu-n zbor, pot doar să îl ascult.

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 41 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5