Unul dintre cei mai mari critici literari contemporani, Eugen Simion a avut un destin cărturăresc asemeni lui George Călinescu, lăsând în urma lui, ca şi acesta, o adevărată comoară  filologică şi literară. S-a născut la 25 mai 1933 în comuna Chiojdeanca, judeţul Prahova şi a avut privilegiul de a sta în aceeaşi bancă  la Liceul ,,Petru şi Pavel’’ din Ploieşti cu Nichita Sănescu. 

          După terminarea studiilor liceale a urmat Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, unde i-a avut profesori  pe Tudor Vianu, Alexandru Rosetti  Iorgu Iordan şi Alexandru Graur, dar a avut şi bucuria de a cunoaşte câteva figuri luminate, precum Emil Cioran, Eugen Ionescu, Marin Preda, Marin Sorescu şi alţii. În 1969 a devenit doctor în ştiinţe filologice cu lucrarea ,,Eugen Lovinescu, scepticul mântuit’’, avându-l drept conducător ştiinţific pe Şerban Cioculescu. 

           În perioada de după absolvire, a lucrat ca cercetător în colectivul „Eminescu” de pe lângă Academia Română, care era condus de D. Panaitescu-Perpessicius (1957-1964). A fost redactor, între 1962-1968, la ”Gazeta literară”. Din mai 1964, a fost asistent la Catedra de Istoria Literaturii Române a Universităţii din Bucureşti, unde a urcat treptele universitare, devenind lector (1967), conferenţiar (1971) şi profesor (din 1990). Pentru o perioadă, între 1970-1973, a fost profesor la Universitatea Paris IV (Sorbona), unde a predat cursuri de cultură şi civilizaţie românească. Experienţa pe care a avut-o în Franţa se regăseşte în două dintre cărţile sale: ”Timpul trăirii, timpul mărturisirii. Jurnal parizian’’ . 

            Academicianul Eugen Simion a publicat peste 3.000 de articole şi studii în reviste literare şi culturale. Totodată, este autorul unei opere prodigioase, care cuprinde titluri fundamentale pentru literatura română şi cultura românească. Lista lucrărilor sale este enorm de lungă, printre care aş aminti doar câteva: ,,Dicţionarului Tezaur al Limbii Române” (început de B. P. Hasdeu, în 1884), ,,Dicţionarul General al Literaturii Române”, ,,Dicţionarul Etimologic al Limbii Române”, ,,Dicţionarul Ortografic, Ortoepic şi Morfologic” (DOOM), ,,Gramatica Limbii Române”, ,,Micul Dicţionar Academic”. De asemenea, o realizare culturală de importanţă excepţională a constituit-o editarea manuscriselor lui Mihai Eminescu : cele 45 de caiete ale poetului, însumând 14.000-15.000 de pagini, au fost scanate şi tipărite în 38 de volume şi transpuse pe CD-uri pe care le-a oferit marilor biblioteci din ţară.

            Un alt proiect cultural de anvergură este Colecţia Opere fundamentale, în format ,,Pleiade’’, care cuprinde cei mai importanţi autori români. O serie dintre lucrările sale au fost traduse şi în limbi străine. Eugen Simion a fost apreciat pe plan naţional şi internaţional pentru contribuţia sa la dezvoltarea culturii, fapt dovedit prin numeroasele Distincţii, Medalii şi Ordine pe care le-a primit din partea unor instituţii culturale de prestigiu, dar şi prin acrdarea Titlului de membru de onoare al Academiilor din Londra, Paris, Danemarca, Atena, Spania, sau Doctor Honoris Causa al mai multor universităţi din ţară (Universitatea ,,Al. I. Cuza” din Iaşi, Universitatea „Valahia” din Târgovişte, Universitatea ,,Dunărea de Jos” din Galaţi, Universitatea „Petru Maio’’ din Târgu-Mureş, Universitatea,,George Bacovia” din Bacău, Universitatea ,,Petre Andrei” din Iaşi, Universităţii de Vest ,,Vasile Goldiş” Arad, Universitatea ,,Lucian Blaga” Sibiu, Universitatea ,,Titu Maiorescu” din Bucureşti, ş.a.),Pentru meritele sale incontestabile de critic literar,  de profesor  universitar, Eugen Simion a fost ales membru al Academiei Române şi între  anii 1998-2006 a deţinut preşedinţia acesteia.

          Opera academicianului este un reper major în critica şi istoria literară românească. Întreaga sa activitate  a stat sub semnul profunzimii conştiinţei naţionale, dăltuite în cultura română. Reprezentant de seamă al generaţiei anilor 60, a edificat un corpus critic, eseistic şi filologic care orientează astăzi cultura naţională. Punctele sale de reper au avut drept ţintă reevaluarea şi interpretarea creatoare a clasicilor, recuperarea literaturii exilului după 1989, înţelegerea marilor eseişti interbelici şi altele. 

           A coordonat ample dicţionare şi a continuat şi extins munca de filolog a profesorului său, Perpessicius, îndrumând o colecţie de câteva sute de volume de ediţii critice dedicate marilor scriitori români. Eugen Simion a încercat şi a reuşit să ducă la capăt atât  proiecte personale, cât şi unele instituţionale, ale Academiei. 

           Grija față de cultura română l-a condus și la realizarea altui proiect fundamental, indispensabil oricărei culturi naționale: Dicționarul general al literaturii române, cea mai cuprinzătoare și reprezentativă lucrare lexicografică de istorie și critică literară, realizată de un colectiv de peste 250 de cercetători, în 8 volume, care în decursul a 30 de ani a cunoscut două ediții integrale.

            Era un om calm, plin de căldură sufletească, cu vorba senină şi înţeleaptă. A creat direcţii fertile de muncă filologică, a refundamentat instituţii ale scrisului românesc. Drumul vieţii lui Eugen Simion  s-a întrerupt la 18 octombrie 2022, în vârstă de 89 ani. Odată cu plecarea lui se încheie o epocă în care numele lui a devenit un simbol al Academiei Române

.                                                                                                                Mircea Daroşi