EUGEN SIMION LA 80 DE ANI

Academicianul Eugen Simion a ajuns la vârsta senectuții. La 25 mai împlinește vârsta de aur a vieții, adică 80 de ani. Fiul Sultanei și al lui Dragomir, cu ascendență ardelenească, născut în satul Chiojdenca din județul Prahova, studiază la Liceul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, unde a fost coleg de școală cu Nichita Stănescu. Între 1952 și 1957 urmează cursurile Facultății de Litere a Universității din București, având mari profesori precum Tudor Vianu, G. Călinescu, Alexandru Rosetti și Iorgu Iordan. Obține titlul de doctor în științe filologice cu teza Eugen Lovinescu, scepticul mântuit, condusă de profesorul Șerban Cioculescu (1969).
După absolvirea facultății, devine cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române (1957-1962), lucrând în colectivul „Eminescu”, condus de Perpessicius. În perioada 1962-1968 este redactor al „Gazetei literare”iar între anii 1964-1971 este lector universitar la Catedra de Istoria literaturii române, Facultatea de Litere, Universitatea București. Ca tânăr student în această perioadă îl vedeam venind la Facultate cu un Folkvagen cu o punctualitate proverbială. Încă de atunci avea o mare pasiune pentru Marin Preda, care-i devenise prieten. Mi-amintesc că una din lucrările scrise pe care ni le-a dat nouă, studenților, a fost „ Semnificația salcâmului în romanul Moromeții de Marin Preda”.
Va funcționa apoi, între anii 1970-1973, invitat ca lector de limba română la Universitatea Sorbonne (Paris – IV), apoi obține o bursă de studii în Republica Federală Germania (1974).
În 1965 scrie „Orientări în literatura română” cu care ia premiul Uniunii Scriitorior Români, lucrare în care se ocupă de scriitori ca T. Arghezi, G. Călinescu, Al. Philippide, T. Vianu, E. Lovinescu, Paul Zarifopol, Perpessicius, Z. Stancu, Marin Preda, ,Eugen Barbu, Nichita Stănescu etc.
Între anii 1971 și 1973 a predat limba română la Sorbona, având legături cu scriitori și profesori francezi, cu care prilej scrie „Timul trăirii, timpul mărturisirii, Jurnal parizian”, volum de memorialistică care cuprinde impresii și analize pătrunzătoare despre fenomenul cultural francez. Urmează apoi „Scriitori români de azi”, vol.1, 1974 și vol. 2,1976 cu care obține premiul Academiei, urmate de încă alte volume despre scriitorii contemporani.
A fost ales Președinte al Academiei Române cu care prilej a editat „Caietele Eminescu”.
Din1971 devine conferențiar universitar, iar din 1990 profesor universitar al Facultății de Litere de la Universitatea din București. Din 2006 este director general al Institutului de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București.
Are o bogată activitate profesională, culturală și publicistică pe care o ilustrez și aici :
Activitatea profesională
-1957-1962 – Cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române
-1962-1968 – Redactor al „Gazetei literare”
-1964-1971 – Lector universitar la Catedra de Istoria literaturii române, Facultatea de Litere, Universitatea București
-1970-1973 – Lector invitat de limba română la Universitatea Sorbonne (Paris – IV)
-1971-1990 – Conferențiar universitar, Facultatea de Litere
-1990 – Profesor universitar al Facultății de Litere, Universitatea din București
Din 2006 – Director general al Institutului de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București.
Activitatea culturală și publicistică
– 1960 – începe colaborarea sa la revistele „Gazeta literară”, „Contemporanul” și „Viața românească”
– Din 1968 – colaborează săptămânal la „România literară” și din 1991, la „Literatorul”
– 1983 – redactor al revistei „Caiete critice”, revistă de critică și teorie literară. Din 1990 devine director al „Caietelor critice”
– 1993 – Devine membru al Academiei Române
– 1998 – Este ales Președinte al Academiei Române
– Doctor Honoris Causa al universităților din Iași, Galați, Târgoviște, Arad și al Universității „Vasile Alecsandri” din Bacău
– 2006 – Își încheie activitatea de Președinte al Academiei Române
Este președintele Secției de Filologie și Literatură a Academiei Române
A publicat peste 3.000 studii și articole în reviste de specialitate
Este coordonatorul Dicționarului general al literaturii române, vol. I-VII, 2004-2009
Din 2005, sub numele Ariergarda avangardei, ține o rubrică permanentă în revista „Cultura”
Opera
Volume publicate
Proza lui Eminescu, 1964
Orientări în literatura contemporană, 1965
Eugen Lovinescu, scepticul mântuit – (Eugen Lovinescu, the Redeemed Skeptic), 1971 (ediția a doua, 1994)
Scriitori români de azi, I, 1974 (ediția a doua, 1978)
Scriitori români de azi, II, 1977
Timpul trăirii, timpul mărturisirii. Jurnal parizian, 1977, (a doua ediție, 1979, a treia ediție, 1986), 1983 – ediția în limba maghiară
Dimineața poeților, 1980, (a doua ediție, 1995, a treia ediție, 1998).
Întoarcerea autorului, 1981, (a doua ediție, 1993)
Scriitori români de azi, III, 1983
Sfidarea retoricii, 1986
Scriitori români de azi, IV, 1989
Moartea lui Mercutio, 1993
Limba maternă și limba poeziei – Cazul Christian W. Schenk, colecția Phoenix 1993
Convorbiri cu Petru Dumitriu, 1994
Mircea Eliade, un spirit al amplitudinii, 1995
Fragmente critice, I, Scriitura publică, scriitura taciturnă, 1997
Fragmente critice, II, Demonul teoriei a obosit, Fundația „Scrisul Românesc” & Univers Enciclopedic, 1998
Fragmente critice, III, Fundația „Scrisul Românesc” & Univers Enciclopedic, 1999
Fragmente critice, IV, Univers Enciclopedic, 2000
Ficțiunea jurnalului intim, (3 volume), Editura Iri & Univers Enciclopedic, 2002
ăCărți traduse în limbi străine
Élmények kora, vallomások kora. Párizsi napló, 1983
Imagination and Meaning. The Scholarly and Literary Worlds of Mircea Eliade, (in collaboration), The Seasbury Press, New York, USA, 1984
Die Mitte der Aufszätze zu Mircea Eliade (in collaboration), Suhrkamp Verlag, Frankfurt, 1984
The Return of the Author, Northwestern University Press, Evanston, Illinois, USA, 1996
Le Retour de l’Auteur, L’Ancrier Editeur, Strassbourg, 1996
Mircea Eliade, Spirit of Amplitude, East European Monographs, USA, 2001
Mircea Eliade, romancier, Paris, Oxus, 2004
Afilieri:
Membru și președinte al Academiei Române
Membru al Uniunii Scriitorilor din România
Membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei
Președinte al Consiliului Național pentru Certificarea Diplomelor și Certificatelor Universitare, până în aprilie 2006. Președinte al Comisiei Naționale pentru Certificarea Diplomelor și Certificatelor Universitare în domeniul Filologie, din aprilie 2006.
Premii și distincții
Premiul Uniunii Scriitorilor i-a fost acordat de cinci ori
Premiul Academiei Române în 1977
ă]Repere critice
Andrei Grigor, Eugen Simion (monografie, antologie comentată, receptare critică), Brașov, Editura Aula, 2001
Eugen Simion ‒70. Manual de trudire a cuvântului, București, Editura Univers Enciclopedic, 2003
Dicționarul general al literaturii române, vol. VI, S-T, București, Editura Univers Enciclopedic, 2007
Legături externe
Manuscrisele eminesciene
Pagina de autor pe siteul revistei „Cultura”
La cei 80 de ani îi urăm distinsului profesor sănătate, ani mulți și fericiți !