Un portret mai puţin cunoscut

 Autor, Mihai C.V. Cornaci

În marea familie a creatorilor de valori, plasticienii au manifestat un interes constant faţă de „Luceafărul poeziei româneşti”, mereu fascinaţi de splendoarea expresivă a chipului său.

Centenarul intrării în nemurire a lui Mihai Eminescu (1989), a cărui operă a fost integrată în moştenirea valorilor culturale mondiale a impulsionat pe mulţi plasticieni să încerce, după talentul şi posibilităţile lor, realizarea portretului Poetului, cu cât mai multe trăsături specifice necuprinsului său spaţiu spiritual.

În acest sens marele artist Gheorghe Adoc preciza: „Centenarele se vor succeda în ordinea cosmică a calendarului, aducând alte abordări ale Poetului, el rămânând pururi tânăr…, ca şi mesajul său etern de adevăr şi frumos” (Maria Dogaru, Ioan Dogaru. „Eminescu în documente de metal”, Editura pentru turism. Bucureşti, 1991. p. 9).

Chiar dacă, uneori, aceste realizări poartă o oarecare notă de modestie pe plan artistic, ele constituie dovada preocupărilor permanente de dragoste şi consideraţie faţă de iluştrii înaintaşi. Aceste creaţii ale artiştilor plastici sunt dorite de autori mai mult decât simple semne de a marca aniversarea sau comemorarea Poetului. Ele au menirea de a da glas sentimentelor de adâncă omagiere din partea generaţiilor succesive precum şi trezirea interesului pentru aprofundarea operei nemuritorului scriitor.

Portretul mai jos prezentat este opera artistului plastic Gheorghe Călineşti – realizat în anul centenarului morţii, 1989. Bustul Poetului este redat pe faţa unui medalion din gips cu r = 145 mm, având orientarea spre dreapta. În jurul portretului este dispus textul: „1889 – MIHAI EMINESCU – 1989 – CENTENARUL”. Grosimea medalionului : 20 mm (şi 40 peste efigie). Semnătura autorului pe spatele medalionului.

Modul în care a fost realizat portretul ne îndreptăţeşte să credem că artistul s-a inspirat de imaginea fotografiei din 1869, realizată la Praga de J. Tamaş.

Scurt „istoric” al traseului

În urmă cu aproximativ 20 de ani am fost invitat la locuinţa domnului Viceslav Popescu, recunoscut concitadin, mereu preocupat de tot ceea ce ţine de sfera culturală botoşăneană.

El însuşi editor de medalii, m-a întreţinut în stilul său inconfundabil cu diverse aspecte ale activităţii numismatice botoşănene şi alte întâmplări plăcute din activitatea sa profesională de până atunci.

Încă de la intrarea în locuinţă am observat că pe un perete al camerei era suspendat un medalion Eminescu. La momentul potrivit mi-am manifestat interesul pentru posibila achiziţionare. După ce mi s-a explicat că medalionul fusese primit de la artist, ca premiu la unul din concursurile culturale ale timpului, am suportat uşor reţinerea proprietarului de a-l înstrăina.

Prin anii 2008-2009 circulau prin mâinile unor „agenţi comerciali” botoşăneni diferite obiecte de artă, material numismatic, carte veche etc. La timpul potrivit, domnul Ioan Siminicianu, preşedintele Secţiei Numismatice Botoşani, a reţinut contracost din circuit acest medalion. După un scurt interval de gândire a hotărât să-l cedeze Cabinetului de Numismatică şi Filatelie al Bibliotecii Judeţene „Mihai Eminescu” din Botoşani.

Cu siguranţă donatorul a avut în vedere punerea în largă circulaţie a acestei mărturii originale, parte infimă dar integrantă a patrimoniului spiritual românesc, tocmai în una din instituţiile ce-i poartă numele Poetului.