Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

UN VOLUM AŞTEPTAT

UN VOLUM AŞTEPTAT
Mihai C. V. CORNACI

La împlinirea a 160 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu, în sala de lectură a Bibliotecii Judeţene “Mihai Eminescu” Botoşani s-a desfăşurat un amplu şi variat program de activităţi sub genericul “Zilele Eminescu – 2010”.

Un punct distinct în derularea programului propus l-a constituit prezentarea lucrării “Eminescu în arta medaliei 1871-1989: studiu, catalog şi album” de conf. univ. dr. Constantin MĂLINAŞ.

Prezentarea a fost susţinută de către doamna Elena CONDREI, director al Editurii “Geea” Botoşani, cea care a reuşit să finalizeze într-un mod deosebit această lucrare, ce se impune atât prin maturitatea informaţională a conţinutului, cât şi prin realizarea tehnică.

Personalitate complexă, conf. univ. dr. Constantin MĂLINAŞ este autor de schiţe şi romane, lucrări de filologie şi istorie literară, precum şi a numeroase lucrări şi articole de biblioteconomie, el fiind mulţi ani director al Bibliotecii Judeţene “Gheorghe Şincai” Bihor, fondator şi redactor şef al mai multor reviste de cultură.

Lucrarea este rodul unei activităţi laborioase şi după cum mărturiseşte însuşi autorul în studiul introductiv, nu a fost lesne deloc deoarece nu avea “un suport bibliografic suficient de dezvoltat, iconografia publicată era puţină, iar piesele erau dispersate în colecţii mai mult private”.

Sprijinul i-a venit din partea colecţionarilor de pretutindeni, la care a poposit adesea pentru documentare şi care i-au fost colaboratori dezinteresaţi.

Cu slova bine cântărită, Constantin MĂLINAŞ intenţionează să realizeze această lucrare în două volume:
-primul volum, cel apărut acum, cuprinde perioada 1871-1989, adică de la prima medalie (15 august 1871) până la Centenarul Eminescu din 1989, când “s-a întâmplat o veritabilă explozie de medalii ca o ploaie de meteoriţi” şi
-volumul al doilea ce va cuprinde producţia medalistică la subiectul Eminescu dintre anii 1990-2010.

Tot în studiul introductiv autorul precizează sursa tematică a medalisticii eminesciene, menţionând portretul autorului ca sursă dominantă, îmbogăţită treptat cu elemente simbolice care însoţesc portretul.
Constantin MĂLINAŞ subliniază legatura dintre opera eminesciană şi medalistică, prin introducerea de texte pe una din feţele unor de medalii, precum şi asocierile tematice dintre Eminescu şi alte personalităţi.

Aşa cum însuşi autorul precizează, lucrarea este un catalog al medaliilor Eminescu realizate între anii 1871-1989, cu studiu complex asupra fiecăreia şi totodată un album cu aceleaşi medalii realizate în condiţii grafice deosebite.

Volumul de format A4 cuprinzând 143 de pagini este structurat pe capitolele:
-Eminescu în arta medaliei (studiu introductiv)
-Eminescu în medalistică (prescurtări bibliografice)
-Catalog 1871-1988
-Album 1871-1988
-Arta medaliei Eminescu în anul centenar 1989
-Gravari de medalii Eminescu 1871-1989
-Tabloul geografic al medaliilor Eminescu
-Bibliografie generală
-Colecţii şi colecţionari

După o muncă de aproape zece ani, autorul se convinge că atât iconografia medalistică, cât şi datele bibliografice ale subiectului Eminescu, au cea mai mare frecvenţă în arta medalistică românească.
,,Românii se simt cel mai bine redaţi şi reprezentaţi de chipul şi tema Eminescu …”.

Strădania artiştilor gravori şi exprimarea talentului lor în a reda noi interpretări grafice primului portret Eminescu, aduc o contribuţie prestigioasă la progresul stilistic în arta medaliei, iar autorul reuşeşte să le evidenţieze într-un mod deosebit în cele 68 de pagini de policromie.

În astfel de redare sensibilă pot fi puse în valoare portretele realizate de: Ioana Basarab – 1940; Haralambie Ionescu – 1950; Ştefan Grudinschi – 1964; Simion Odainic – 1970; Constantin Dumitrescu – 1979; Gheorghe Adoc –1989; cu menţiunea că realizările Ioanei Basarab, Ştefan Grudinschi şi Gheorghe Adoc sunt considerate vârfuri stilistice ale subiectului Eminescu în medalistică.

Revin asupra unor menţiuni anterioare referitoare la faptul că treptat gravorii, în lucrările lor au tins către o mai mare diversitate a sursei de inspiraţie, păşind cu paşi timizi către operă, realizând unele compoziţii pline de simboluri eminesciene.

Astfel în cronologia descrierii medaliilor, autorul Constantin MĂLINAŞ face menţiuni importante privind noutatea ce apare în şirul editorial al medaliilor, apariţia pe una din feţe a unor elemente simbolice, evidenţiind varietatea tipologică a acestora.
În acest sens sunt făcute menţiuni cum ar fi:
-prima medalie cu subiect Eminescu care nu apelează la portret (Huguemin-Sandoz, Paul; Medalion bifacial; Le Locle: Huguemin Médailleurs –1941).
-prima medalie cu valoare estetică la subiect (Basarab, Ioana; Medalie unifaţă, Monetăria Naţională – 1940).
-prima apariţie pe ambele feţe ale unei medalii a simbolului teiului (Culluri, Nicolae; medalie bifacială M. Eminescu: I. Creangă, Monetăria Statului – 1964).
-prima medalie fără legendă pe avers (Elveţia – 1941).
-prima medalie cu modelarea din faţă şi prima purtând semnătura cu fundiţă (H. Ionescu – 1964).
-frumuseţea portretului creat de Ştefan Grudinschi în 1964, în mod justificat considerat ca fiind al doilea vârf în creaţia estetică din medalistica eminesciană, a fost preluat de editori cât şi de realizatori de prea multe ori spre a împodobi una din feţele unor emisiuni medalistice încât autorul califică: “producând un uz prin abuz”.

Asemenea practici de reluări multiple, modificări sau refolosiri de medalii faţă de un tiraj autorizat în mod distinct crează justificate nedumeriri şi controverse între medalişti şi între cel mai important segment dintre beneficiari, colecţionarii.

În mod asemănător autorul îşi exprimă rezerva faţă de producerea materialului numismatic personalizat în goana după aşa-zisele “unicate”.
“Părerea noastră este că practica voluntaristă, care în fond exprimă dragoste de Eminescu, dar şi multă dragoste de sine, este necesar să treacă prin acelaşi traseu de validare şi autorizare, ca al oricărei medalii cu identitate de document”.
-prima medalie liceală la subiectul Eminescu (Liceul “Mihai Eminescu” Satu Mare – 1969)
-prima piesă (plachetă) care redă pe faţa de expunere o ilustrată maximă (la subiect) şi prima care introduce în circuitul temei colecţionarii din Botoşani (Placheta Expoziţiei Maximafile Botoşani ’73)
-imaginea Casei Memoriale de la Ipoteşti redată pentru prima dată pe medalia – A.F.R. – Filiala Botoşani – editată cu ocazia expoziţiei filatelice “Eminesciana 1979” Constantin Dumitrescu.

Acesta debutează magistral în medalistica eminesciană, iar un deceniu mai târziu, sub comanda Secţiei Botoşani a S.N.R. realizează cea mai frumoasă plachetă Eminescu pe care figurează personajele eminesciene Cătălina şi Hyperion.

Autorul este mai puţin admirativ privind semnătura trenscrisă în litere ruseşti pe medalia Simion Odainic – 1989 – Chişinău (fondul Culturii din Republica Moldova) deşi eminescu nu a semnat niciodată cu litere ruseşti.
Volumul cuprinde şi studiul insignelor editate în acest interval de timp.

La acest gen de editări, autorul menţionează ca prima insignă independentă doar aluzivă la tema Eminescu a fost editată de către Biblioteca Publică din Botoşani la centenarul ei din 1982.
Ideea de Eminescu este structurată în compoziţie prin gravarea unui – Luceafăr – între milesimii 1882-1982. În acea perioadă, în România, era mai greu de acceptat evidenţierea numelui unui patron cultural.

Parcurgând conţinutul volumului, cititorul va constata că după o muncă asiduă, domnul Constantin MĂLINAŞ a conceput un volum documentat, bine structurat ce poate fi oricând un mijloc de informare, de relaxare pentru toţi cei interesaţi şi iubitori de Eminescu şi “biblie” colecţionarii documentelor din metal la această temă.

Prin însumarea eforturilor Editurii “Geea” Botoşani şi a profesionalismului realizatorilor s-a reuşit să se valorifice în modul aşteptat conţinutul lucrării autorului, dându-i şi valoare estetică. Cei interesaţi se vor convinge de cele afirmate prin achiziţionarea şi parcurgerea lucrării.



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 2.569 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5