Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Centenarul unei medalii

CENTENARUL UNEI MEDALII
 de Mihai C.V.Cornaci, Botoşani
      
      Membru activ al Societăţii 
      Numismatice Române
    
La 28 septembrie 20091, se împlineşte un secol de la editarea celei de-a doua medalii, dedicată lui Mihai Eminescu
Dacă prima2 medalie a fost realizată chiar în anul morţii sale, cea pe care urmează să o prezentăm a fost editată în 1909 la trecerea a doua decenii de la moartea Poetului.
De menţionat că, exceptând un singur caz3 următoarele medalii ce i-au fost închinate au fost bătute cu prilejul comemorărilor succesive ale morţii sale (1939; 1940; 1964).
Iniţiativa organizării unor ample manifestări dedicate comemorării a aparţinut unui grup de inimoşi admiratori din Galaţi care la data de 19 martie 19094 au desemnat ,,Comitetul organizator a comemorării Poetului Mihail Eminescu” având în componenţă profesori, magistraţi, publicişti, etc.
În Apelul lansat, fig.8, se făcea cunoscută descrierea medaliei comemorative propusă spre realizare precum şi alte detalii privind respectiva emisiune. Se făcea precizarea că medalia comemorativă să aibă un diametru de 40 mm şi să cuprindă în tiraj variante metalice: bronz aurit, argintat, aur fin, argintat antic, oxidat, argint, aur.
Funcţie de variantele metalice ale medaliei s-au fixat următoarele preţuri: 1; 2,50; 20 şi 200 lei.
S-a mai precizat că pe avers să fie prezentat bustul poetului purtând cununa de lauri, iar pe revers, o ramură de laur, o harfă şi o strofă din poezia ,,La Steaua”.
Comitetul organizator, a mai făcut precizarea că prinosul provenit din subscrierea acestor medalii va întregi fondul ce se va strânge pentru înălţarea unei statui (fig.1) şi editarea unui volum (fig.2).
Câteva luni mai târziu, în nr. 2665 din 28 septembrie (p. 4) a ziarului ,,Universul” se publica o mică notiţă sub titlul: ,,La Radivon sosesc noutăţi” şi subtitlul Medalia Eminescu, notiţă în care s-a făcut o scurtă descriere a medaliei şi reproduse în desen ambele feţe.
Într-adevăr, piesele bătute (fig.3) în tirajul din 1909 au pe avers bustul Poetului, împodobit cu două ramuri cu frunze de stejar (intersectate) aluzie la valoarea creaţiei eminesciene.
Pe cap, poartă o cunună de lauri, aşa după cum şi-a exprimat dorinţa în ultima strofă din poezia ,,Amicului F.I.” publicată în volumul ,,Proză şi versuri” editat de V.G. Morţun – Iaşi 1890:
       
,,Voiu când mi-or aduce îngerii săi
Palida-mi umbră în albul munte,
Să-mi pui cunună pe a mea frunte
Şi să-mi pui lira sub căpătâi.”
       
Semicircular, la exerga (dreapta) este scris doar EMINESCU.
Partea dreaptă a reversului, este dominată în reprezentare, de o ramură de lauri (ferigă şi frunze de tei?), o liră şi un soare răsărind, simboluri atribuite ,,Luceafărului”.
Legenda este dispusă pe cinci rânduri orizontale conţinând milesimii *1850 †1889 şi a treia strofă din poezia ,,La Steaua”:
       
,,Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se sue
Era pe când nu s-a zărit
Azi o vedem şi nu e.”
       
În exergă (stânga) s-a scris cu litere de mici dimensiuni (h = 0,8mm), locul şi data: Galaţi – 1909.
Menţionăm că se cunoaşte un singur exemplar din aur6, achiziţionat în 1967 pentru colecţia Cabinetului Numismatic al Bibliotecii Academiei, azi în colecţia Cabinetului Numismatic al Muzeului de Istorie Naţională.
Deşi medaliile nu sunt semnate, se poate deduce că artistul modelator al emisiunii este bijutierul Th. Radivon din Bucureşti (fig.4) menţionat în caseta (fig.5) din ziarul ,,Universul” din 28 septembrie 1909. Pentru realizarea aversului, artistul modelator se presupune că s-a inspirat după fotografia Poetului datată aproximativ 1884-1885 (fig.6).Nu acelaşi punct de vedere despre medalia în discuţie l-a avut cercetătorul Constantin Mălinaş.
În lucrările7 sale îşi exprimă rezerva faţă de cum au fost descrise unele reprezentări de pe feţele medaliei şi faţă de posibilele deducţii logice de interpretare ce (şi cum) au dus la editarea tirajului.
Autorul argumentează logic8 greutatea de a compara realizarea portretului gravat pe medalie cu fotografiile cunoscute, concluzionând că este o realizare simbolică.
El atribuie realizarea artistică lui Frederic Storck, având la bază asemănarea stilistică a fizionomiei portretului medalistic Eminescu, de la 1909, cu bustul aceluiaşi subiect realizat de autor la 19299.
De asemeni, găseşte trăsături asemănătoare şi cu soluţia artistică a lui Frederic Storck pentru compoziţia statuară de la Galaţi (16 octombrie 1911) cu toate că aceasta a fost ulterior corectată.
Mai mult, corespondenţa lui Constantin Botez, conducător al acţiunilor pregătitoare duse de Comitetul comemorativ din Galaţi, cu Fany şi Elias Şaraga de la Iaşi – aduce argumente după părerea d-lui prof. Victor Macarie10 din Iaşi, că medalia deşi a fost iniţiată şi lansată la Galaţi, a fost gravată la Iaşi, iar tirajul realizat undeva, în străinătate.
La fel, cercetătorul Andone Cumpătescu în articolul ,,Fraţii Şaraga, Nicolae Sternberg, Celesti Fabio şi creaţia medalistică ieşeană la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea”, publicat în ,,Colecţionarul Român” nr. 4/06.05.2004, enumeră printre realizările familiei Elias şi Samoil Şaraga şi medalia ,,20 de ani de la moartea lui Eminescu” între alte treizeci, autorul studiind documentele de arhivă11 din perioada respectivă probează clar că fraţii Şaraga sunt doar editorii de medalii şi nu artişti medalieri (gravori) deşi, pe unele din realizări sunt gravate numele lor.
Rămâne pentru noi să apreciem cu recunoştinţa cuvenită strădania şi munca unor cercetători şi a unor pasionaţi colecţionari de a elucida în totalitate paternitatea artistică şi editorială în special a primelor emisiuni: 1889 şi 1909 dedicate lui Mihai Eminescu.
Analizând exemplarele aflate la dispoziţie şi concluzionând din bibliografia curentă, se pot face câteva referiri privind latura tehnică în realizarea emisiunii:
Astfel încă din parcurgerea listei de subscripţie (fig.7) înţelegem că s-au bătut variante care erau dotate cu tortiţă şi anou de prindere, potrivit cerinţei (posibile intenţii) a unor posesori de a purta medalia ca medalion sau breloc.
Diametrul exterior al tortiţei este de 6,85 ÷ 6,90 mm.
Diametrul interior al tortiţei este de 3,90 mm.
Diametrul medaliilor de argint şi a celor din bronz acoperit = 39,45 mm.
Cota peste tortiţă = 45,50 mm.
Cotele anoului (original):
Ø spiră = 1,35 mm
Ø înfăşurare (ext.) = 12,00 mm
Grosimea medaliilor variază între 2,10 ÷ 2,50 mm.
Medalia de aur cu verigă cântăreşte 3012 g.
Este posibil, ca la unele exemplare (din argint ?) tortiţa să fi fost lipită ulterior.
Nu se cunosc informaţii sau date precise privind producătorul sau locul executării tirajului despre care se poate aprecia că a fost mare, din moment ce în presa vremii (mai sus menţionată) se făcea precizarea că o parte a tirajului a ajuns pentru distribuire în magazinul recunoscutului bijutier, editor sau gravor Th. Radivon.
Întreg tirajul are execuţie în excizie şi fără margine de protecţie.
În încheiere, susţinem posibilitatea că, la promovarea machetei medaliei mai sus prezentată, un rol deosebit să-l fi avut A.D.Xenopol, care a sprijinit organizarea manifestărilor şi a rostit mai multe conferinţe în legătură cu viaţa şi opera lui Mihai Eminescu.
Acesta a susţinut şi propunerea privind tipărirea la Galaţi a unui volum omagial, dedicat lui Eminescu13.
Din cuvântul ce i s-a cerut a-l scrie pentru acest volum, redăm:
,,În timp, nu putem judeca de pe acum valoarea lui Eminescu, întrucât numai 20 ani ne despart de timpul când ne-a părăsit, dar după efectul tot mai covârşitor pe care îl au plăsmuirile lui, noi credem că el va stăpâni toate veacurile cât se va mai vorbi pe pământ limba românească.”
                 
Note                                                           
1. Maria Dogaru, Ioan Dogaru. Eminescu în documente de metal. Bucureşti: Editura pentru turism. 1991. p.34-41; Octavian Iliescu. Studii şi cercetări numismatice. vol. 8/1984. În: Eminescu în arta medaliei. p.105-107.2. Nicolae Iosub. Un studiu mai recent. În: Buletinul informativ nr.7/2004 al Grupării colecţionarilor „Mihai Eminescu”. Botoşani. p.21-26
3. Medalia bătută în 1947, la Budapesta, cu prilejul săptămânii culturii româneşti (29 aprilie – 6 mai) organizată de Consiliul Artistic Maghiar.
4. Maria Dogaru, Ioan Dogaru. op. cit. p.35.
5. Octavian Iliescu. op. cit. p.106.
6. Prima prezentare a acestei medalii a făcut-o O. Iliescu într-o comunicare cu titlul „O medalie necunoscută a lui Mihai Eminescu” în şedinţa din 26.01.1975 a Societăţii Numismatice Române, iar pentru publicul larg, a fost prezentată în „Magazin” 19, 1975, sâmbătă 1 februarie, p.1.
7. Constantin Mălinaş. Eminescu – un secol în medalii. Oradea: Editura Mihai Eminescu. 1992; Constantin Mălinaş. Medalia ca document de bibliotecă: studiu şi album. Cluj-Napoca: Universitatea Babeş-Bolyai; Oradea: Asociaţia Română pentru Ex Libris. 2007.
8.op. cit. (II). p.142.
9.ibidem (bust destinat pentru foaierul Teatrului Naţional din Bucureşti).
10.Intervenţie în cadrul  Simpozionului de la Oradea organizat în 1992 de conf. univ. dr. Constantin Mălinaş.
11.Andone Cumpătescu. op. cit. p.18.
12.Octavian Iliescu. op. cit. p.106.
13.Al. Zub, A.D. Xenopol. Bibliografie. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. 1973. p.51.



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 40 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5