Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 3 (135), Martie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

UNIREA BASARABIEI CU ROMÂNIA
IMPORTANȚA ȘI SEMNIFICAȚIA ISTORICĂ A ZILEI DE 27 MARTIE 1918

Primit pentru publicare: 29 Febr. 2020
Autor: Prof. Ioan GRĂDINARU, Buzău
Publicat: 02 Martie  2020
© Ioan Grădinaru, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

UNIREA BASARABIEI CU ROMÂNIA
IMPORTANȚA ȘI SEMNIFICAȚIA ISTORICĂ A ZILEI DE 27 MARTIE 1918
PROF. IOAN GRĂDINARU

Moldova dintre Prut și Nistru,numită de cotropitorii țariști Basarabia,a fost prima dintre provinciile istorice românești, care la sfârșitul războiului de întregire, s-a unit cu țara.Acest nume i-a fost dat inițial ,în prima jumătate a secolului al XIV-lea, sudului Moldovei dintre Prut și Nistru,deoarece această zonă s-a aflat sub stăpânirea lui Basarab I.În 1807 prin tratatul de la Tilsit, Napoleon I a obligat Rusia să-și retragă trupele din țările române,dar acestea s-au oprit la stânga Prutului. Tot în același an Rusia a obținut avizul de la Franța de a ocupa Bugeagul (sudul Basarabiei),iar apoi a convins Parisul că această Basarabie se întindea, între Prut și Nistru, până la nord, la hotarele cu Austria,așa a obținut aprobarea de a nu evacua Basarabia.

În ziua memorabilă de 27 martie 1918 a avut loc marele act istoric în viața națiunii române:UNIREA BASARABIEI CU ROMÂNIA.Acest fapt s-a realizat în împrejurări extrem de complicate, confuze,contradictorii și deseori potrivnice.În continuare voi prezenta contextul intern și regional, situația deosebit de complexă în care s-a desfășurat acest amplu proces, rezultând de aici măreția și importanța istorică  a acestei zile de 27 martie 1918.

Începând cu vara anului 1917, România și mai ales Basarabia au avut de suportat comportamentul inuman, devastator și agresiv al trupelor aliate care,contaminate de bolșevism și urmare a vestitului pricaz(ordin) nr. 1, din 2 martie 1917 al Sovietului din Petrograd, părăseau frontul în debandadă, plecând spre țară.După revoluția din februarie 1917 de la Petrograd, țarul Nicolae al II-lea abdică,iar în Rusia a luat naștere un sistem de putere dual prin Duma de stat cu guvernul provizoriu condus de A. Kerenski și Sovietul soldaților  a cărui autoritate crescândă a elaborat ordinul nr. 1 care prevedea: armamentul și muniția nu trebuiau distribuite ofițerilor; soldații nu mai erau obligați să se instruiască, nici să-i salute pe ofițeri, ale căror grade nu mai erau recunoscute etc. Cea mai mare parte a ostașilor ruși a început în vara anului 1917 să părăsească frontul din Moldova,să amenințe structurile și instituțiile statale românești și mai ales să comită jafuri,distrugeri și umiliri în Basarabia. S-a creat în armata rusă o stare de pasivitate totală, ceea ce a periclitat perspectiva continuării războiului de către România iar destituirea  sau uciderea comandanților a fost una din urmările ordinului nr. 1.Dispozițiile de „ democratizare a armatei ruse “ s-au extins aproape pretutindeni.Trupele conduse de simpli soldați, deoarece ofițerii au părăsit frontul, au săvârșit jafuri și omoruri. Un martor ocular consemnează că “ întreaga Basarabie era împănată de trupe răzlețe, de soldați dezertori, așezați prin sate și orașe … Populația rurală molipsită de teoriile care propovăduiau desființarea proprietăților, teorii care erau deja puse în aplicare, prin devastarea tuturor moșiilor și luarea pământurilor”.Ion Inculeț, viitorul președinte al  Sfatului Țării consemna că  “Marea revoluție rusă  a adus cu dânsa și anarhia “. Un alt fapt deosebit de grav săvârșit de foștii aliați era acela că au fost eliberați din lagărele existente în Rusia prizonierii austro- ungari,germani,turci și bulgari care circulau prin Basarabia nesupravegheați.Se ordona ca aceștia să fie reținuți  și trimiși înapoi în Rusia.La Petrograd s-a manifestat permanent o teamă  accentuată față de o eventuală  dezlipire a Basarabiei de la Rusia și de unirea ei cu România.În acest scop, guvernul rus a trimis la Chișinău o delegație  de 80 persoane, politicieni și ostași basarabeni  “ revoluționari”, între care se afla și Ion Inculeț, membru al sovietului central și cumnatul lui Pantilimon Erhan, devenit șef al organizațiilor țărănești.Misiunea lor era de a tempera  inițiativele naționale din Basarabia și de a menține gubernia în componența Federației Ruse.Ion Inculeț mărturisea mai târziu că misiunea primită , coincidea cu toate convingerile sale de atunci,Basarabia să rămână în componența federației  ca o provincie autonomă.

Guvernul Kerenski a dat la 25 septembrie 1917, un manifest prin care recunoștea  dreptul la autodeterminare al popoarelor din fostul imperiu rus, ceea ce, în general, reprezenta o recunoaștere a situației de facto,creată după revoluția din februarie 1917,act de care a profitat și Basarabia. Delegția Comitetului Central ostășesc condusă de sublocotenentul Gherman Pântea a reușit să obțină , după multe intervenții,aprobarea din partea M. C. G. rus (stavca) desfășurarea la Chișinău a unui congres general ostășesc în perioada 20 -27 octombrie 1917. Congresul a hotărât inființarea Sfatului Țării, format din 120 de deputați,84 locuri  ocupate de moldoveni (44 locuri repartizate armatei,ca deputați), iar 36 locuri reveneau populatiei de altă naționalitate.Cu toate că inițial,președinte al Sfatului Țării a fost ales Ion Pelivan (mare patriot,luptător pentru redeșteptatea națională și pentru unire),în urma unei situații care pune multe semne de întrebare, Ion Inculeț  a fost propus  și ales în unanimitate ca președinte;mai târziu, el însuși a explicat această răsturnare de situație, produsă în absența sa,scria că s-ar fi datorat faptului că el participase la revoluția rusă din februarie, chiar în centrul ei din Petrograd, și de aceea „ inspiram încredere revolutionarilor din Basarabia, cărora mă impuneam și cu calitatea mea de membru al Sovietului deputaților și soldaților din Petrograd…”.Ca organism legislativ politic suprem în stat, Sfatul Țării a adoptat Declarația prin care provincia “se declară de azi înainte,Republica Democrată Moldovenească,  care va intra în alcătuirea Federației Ruse , ca părtaș cu aceleași drepturi “. Procesul de deșteptare  a conștiinței naționale și-a găsit împlinirea deplină la 24 ianuarie 1918, când Sfatul Țării a proclamat independența Republicii Democrate Moldovenești față de Federația Rusă și a numit un nou guvern, condus de dr. Daniel Ciugureanu, cu un program politico- administrativ corespunzător noilor cerințe.

În același timp, în Basarabia s-a creat o situație critică, de limită. Bolșevicii au devenit deosebit de agresivi, amenințând fățiș cu distrugerea noilor structuri de stat și cu arestarea fruntașilor patrioți. În acest scop, Petrogradul a înființat la Chișinău, începând cu ianuarie 1918, un organism politico- militar intitulat Front-Otdel (Comitetul de front), care chema populația la nesupunere, înființând în același timp propriile detașamente militare, deosebit de agresive,toate conduse de „moldoveni-neaoși ”(Katovski, Rojcov, Demetriev). Inamicii interni și externi  ai populației basarabene și-au continuat fărădelegile. Astfel, în ziua de 6 ianuarie 1918, bolșevicii din Chișinău, conduși de Front-Otdel hotărăsc lichidarea prin arestare a Sfatului Țării, a guvernului și a moldovenilor patrioți care trebuiau expulzați  la Odesa,unde-i aștepta Cristian Racovski, comunist bulgar stabilit în România și Rusia,apropiat a lui Lenin și Troțki,spre a fi judecați și executați,iar arhiva Sfatului Țării confiscată si trimisă la Moscova.Din fericire nu s-a aplicat în practică.La acea ședință a Front-Otdelului au luat parte și Ion Inculeț, președintele republicii și P. Erhan, președintele guvernului. Probabil timorați, sau din convingere, fapt greu de stabilit, dacă ținem seama de sinuozitățile comportării celor doi oameni politici, au expediat în aceeași zi, guvernului român, o telegramă  prin care au cerut să nu trimită armată în Basarabia, ceea ce, după opinia lor, ar fi dus la război civil.

În 7 ianuarie 1918, lideri ai Front-Otdelului, în fruntea unei adunături bolșevice, i-a luat prin surprindere în gara Chișinău pe cei aproximativ 1000 de voluntari ardeleni și bucovineni,veniți de la Darnița, Kiev, cu aprobarea guvernului român și la cererea premierului Erhan și a ministrului de război Gherman Pântea, pentru a ajuta guvernul să întroneze liniștea în țară.Spre dimineață când trenul a ajuns în gară,trupele bolșevice au atacat detașamentul de voluntari, care a depus armele și s-a predat. Soldații și ofițerii arestați cu acest prilej au fost eliberați , grație implicării trupelor moldovenești  pe 9 ianuarie, după ce au fost bătuți, batjocoriți și scuipați pe străzile orașului Chișinău. Toate acestea demonstrau că la începutul anului 1918, în Basarabia exista o dualitate a puterii :pe de o parte organismele oficiale de stat ale republicii, insuficient consolidate, cu o armată proprie insuficientă și debusolată,iar pe de altă parte Front-Otdelul care executa ordinele devastatoare ale imperialismului sovietic de la Petrograd.

În aceste condiții deosebit de complexe, guvernul român a hotărât să dea curs cererilor venite de la Sfatul Țării și ale altor instituții din Basarabia, ca armata româna să treacă Prutul și să contribuie la rezolvarea acestor probleme.În luna ianuarie  1918 , sub comanda  generalului Ernest Broșteanu, Divizia 11-a infanterie și Regimentul 2 Roșiori au pătruns în Basarabia. Dar intrarea armatei române  în Basarabia a produs o derută  și reacții negative, surprinzătoare chiar și la unele personalități de vârf ale structurii de stat.Președintele Ion Inculeț a întâmpinat armata română la Călărași, în fruntea unei delegații, unde i-a cerut generalului Broșteanu explicații  în legătură cu motivele intrării trupelor sale în Basarabia.Revenit la Chișinău, președintele a făcut un expozeu în fața Sfatului Țării, care a hotărât  să primească armata română și misiunea sa. Concomitent I. Inculeț  a difuzat un Apel către populație , care explica rosturile venirii armatei române și a cerut să aibă o comportare pașnică.Când armata română s-a apropiat de Chișinău,frământările interne s-au amplificat,Blocul Moldovenesc voia un stat independent iar fracțiunea țărănească condusă de P. Erhan era pentru o republică  în componența Federației Ruse.În acest context, s-a produs demisia guvernului Erhan, iar la 16 ianuarie a fost înlocuit cu cel condus de dr. Daniel Ciugureanu.În Sfatul Țării s-a pus și  problema înlăturării președintelui Inculeț, dar patrioții basarabeni au concluzionat că, în urma venirii armatei române, problema Basarabiei era tranșată, rezolvată. Modificându-și poziția anterioară Ion Inculeț declara că „ Dacă a fost înlăturată izgonirea Sfatului Țării și arestarea deputaților și dacă nu s-au întâmplat linșări, apoi acesta este meritul meu, a lui Erhan și a lui Pântea ”. Apoi a felicitat armata română care avea misiunea de a lupta contra bolșevicilor și a păstra liniștea.Pe unde a trecut armata română, reprezentanții populației se prezentau și mulțumeau pentru noaptea liniștită petrecută. Desigur, sunt informații care se contrazic, le-am prezentat pentru a fi cunoscute cât mai multe și variate opinii privind complexitatea  situației politice din Basarabia. Clătinarea poziției președintelui I. Inculeț, conținutul tuturor declarațiilor și acțiunilor evidențiază teamă, confuzie și derută la Chișinău.

În ziua de 24 ianuarie 1918, Sfatul Țării a hotărât proclamarea Republicii Moldovenești  Independente (neatârnată); marca ruperea definitivă a oricărei stări de supunere față de Rusia, dar și posibilitatea de a-și hotărâ viitorul politic, juridic și național.După 24 ianuarie teoriile bolșevice susțineau că Basarabia nu trebuia să se unească cu România, condusă de un monarh și de instituții burghezo-imperialiste, ci să rămână în componența Rusiei Sovietice, stat socialist al oamenilor muncii de la orașe și sate. Însă Blocul Moldovenesc și-a intensificat activitatea unionistă și delegația alcătuită din Ion Inculeț, presedintele Sfatului Țării, dr. Daniel Ciugureanu, prim-ministru și Pan Halipa,vicepreședintele sfatului s-au deplasat la 20 martie  la Iași spre a discuta  cum vedeau ei realizarea unirii, cu respectarea unor condiții. După aceasta, noul  prim-ministru român, Al. Marghiloman a plecat la Chișinău, iar marți 27 martie 1918 delegația României a fost primita în ședința plenară a Sfatului Țării , unde s-a  prezentat Declaratia guvernului român care detalia poziția României în cazul unirii Basarabiei cu Țara mamă,apoi delegația venită din țară s-a retras, lăsându-i pe basarabeni să hotărască neinfluențați asupra viitorului provinciei. Supus la vot Actul unirii a fost adoptat în modul următor:86 de voturi pentru, 3 împotrivă și 36 abțineri.Revenit în sală,din nou  Al. Marghiloman a urcat la tribună, anunțând că în numele poporului român și al regelui, ia act de unirea Basarabiei cu România ,“ guvernul român primește în întregime atât litera cât și sensul condițiunilor unirii Basarabiei cu România „.

Un moment de mare importanță pentru încheierea procesului de făurire a Statului Național Unitar Român l-a reprezentat și adoptarea unui nou Act al Unirii,de către Sfatul Țării la 27 noiembrie 1918.Astfel, conducerea Basarabiei a renunțat la condițiile de unire stipulate în actul de la 27 martie;Sfatul Țării, se  spune în document, „ anulează celelalte condițiuni din actul unirii din 27 martie și declară unirea necondiționată a Basarabiei cu România mamă “.Ca urmare, Sfatul Țării s-a dizolvat iar guvernul a demisionat.

Proclamarea unirii Basarabiei cu România constituie unul din cele mai mari, mai remarcabile și fericite evenimente din întreg trecutul neamului nostru.Este și va rămâne unic în istoria noastră națională.Fără 27 martie 1918,fără unirea Basarabiei cu România nu ar fi existat ROMÂNIA MARE. La 1 decembrie 1918 s-ar fi  realizat probabil o Românie, dar nu MARE.Atunci de ce să nu acordăm prețuirea, respectul și importanța ce i se cuvin acestei zile.27 martie 1918 este începutul formării, iar 1 decembrie  reprezintă împlinirea, desăvârșirea, STATULUI NAȚIONAL UNITAR ROMÂN. Începutul, 27 martie este la fel de important ca sfârșitul, 1 decembrie 1918.Nu există sfârșit fără început.Ce viziune, cât patriotism întâlnim la elita  politică,intelectuală din Basarabia care a dorit și realizat unirea cu o țară care atunci nu exista, sau România cât a mai rămas neocupată, sfârșitul războiului era departe, Germania era încă o forță, iar contextul intern era total potrivnic.Și mai mare este prețuirea acestui eveniment istoric, având în vedere că unii oameni politici basarabeni au dat dovadă de confuzie și derută.Finalul le iartă lor toate păcatele. De aceea, cu toată răspunderea afirm și susțin până la capăt,că ziua de 27 martie 1918, unirea Basarabiei cu România reprezintă cel mai frumos eveniment istoric și cea mai importantă zi a anului 1918.Eu am un respect, o iubire, o dragoste față de această zi, 27 martie 1918,sunt moldovean din Botoșani și țin tare mult ca această zi să fie mai bine cunoscută.Peste tot se vorbește de 1 decembrie , dar mai puțin sau deloc despre 27 martie 1918, românii cunosc semnificația zilei de 1 decembrie, iar de 27 martie 1918 foarte puțini cetățeni știu ceva.De altfel,în municipiul Buzău există Bulevardul 1 Decembrie 1918 și strada 1 Decembrie 1918, în cartierul Micro XIV,iar în municipiul Botoșani  redacția revistei Luceafărul se află pe strada 1 Decembrie.Să promovăm mai mult ziua de 27 martie 1918, mai ales în rândul tinerilor, această zi fiind importantă  pentru noi și pentru urmași.
ROMÂNI, SĂ NU UITAȚI NICIODATĂ ZIUA DE 27 MARTIE 1918.
DĂ-NE DOAMNE, IARĂȘI, ÎNȚELEPCIUNE ȘI UNIRE !