Conversiunea (schimbarea valorii gramaticale) reprezintă un mijloc intern de îmbogăţire a vocabularului care constă în crearea unui cuvânt nou prin transformarea unei părţi de vorbire în altă parte de vorbire, adică prin schimbarea clasei lexico-gramaticale. Apariţia cuvântului nou este produsă, utilizând mijloace sintactice şi semantice, fără ajutorul afixelor lexicale, deşi uneori sunt folosite afixe gramaticale specifice noii părţi de vorbire în care se încadrează. Astfel, în exemplele Noaptea este răcoroasă. şi Noaptea dorm neîntors., cuvântul noaptea este mai întâi un substantiv cu funcţia de subiect şi mai apoi, deoarece este invariabil şi un determinant temporal, este adverb provenit din substantiv.

Acest procedeu denotă mobilitatea limbii române, evidenţiază funcţionalitatea gramaticală a cuvintelor şi corespondenţele existente între diferite clase morfologice. Transferul dintr-o clasă lexico-gramaticală în alta se realizează prin modificarea comportamentului gramatical al cuvântului transformat. Acesta îşi însuşeşte, total sau parţial, caracteristicile morfologice şi sintactice ale clasei de adopţie. În general, cuvintele îşi păstrează intact corpul fonetic după transfer. Se întâmplă însă ca trecerea cuvântului în altă categorie morfologică să se realizeze prin schimbarea formei-tip (prin articulare, flexiune: declinare / conjugare, derivare sau acord).

Conversiunea se constituie pe baza a trei categorii structurale care ajută la formarea de noi cuvinte, după cum urmează:

1. Conversiunea intermorfologică se întâlneşte atunci când cuvântul originar primeşte o altă valoare morfologică: „Zoe, fii bărbată” (I. L. Caragiale, O scrisoare pierdută), bărbată fiind adjectiv provenit din substantiv. Acest tip de conversiune presupune transformarea unui substantiv comun în substantiv propriu: El îşi face datoria de cetăţean. / „Zoe vede pe Ceţăţeanul turmentat, în grămadă, ia un pahar şi merge de i-l oferă.” (I. L. Caragiale, O scrisoare pierdută) Orice unitate semnificativă sau nesemnificativă a limbii se poate transforma în substantiv: Y nu a venit., Y (unitate nesemnificativă) este un substantiv; Nu spune niciodată nu, cuvântul nu este un substantiv, un -escu, o ea, Amicul X de I.L. Caragiale .

Conversiunea intermorfologică este cel mai bine reprezentată, în cadrul acesteia având loc  transformări ale claselor morfologice. (…). Lectură completă la: https://edict.ro/valentele-stilistice-ale-conversiunii-in-textele-lui-i-l-caragiale/