ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Valentina Teclici – Din nou acasă, sub cerul ciocârliei şi-al doinei româneşti

Primit pentru publicare: 15 Oct. 2018
Autor: Valentina LUPU, Vaslui, membră a Cenaclului de la distanță
Publicat: 16 Oct. 2018
Editor: Ion ISTRATE

“E de mirare că de sub marginile umbroasei păduri Dobrina a Huşilor, unde şi-a trăit copilăria şi adolescenţa, Valentina Teclici a ajuns să se stabilească pe o însorită margine a Oceanului Pacific. Rețeaua informatică mondială îmi facilitează aflarea distanţei în aer de la Huşi (România) la Napier (Noua Zeelandă) – 17402 km şi diferenţa de fus orar – 11 ore.”, îşi începea dna Lina Codreanu cronica “Apropierea depărtărilor” pe care a scris-o la primul volum al antologiei de poezie bilingvă “Poetical Bridges – Poduri Lirice”, tradus şi editat de Valentina Teclici în 2016.
Valentina Teclici, care a imigrat în Noua Zeelandă în 2002, nu şi-a uitat niciodată rădăcinile, ba mai mult, le-a hrănit cu apa “din care bea curcubeul” şi, astfel, copacul fiinţei i-a crescut ramuri – adevărate poduri spirituale – mărturii în slova scrisă a dragostei ei pentru cultura românească, pentru prietenii ei scriitorii şi pentru cititori.
Valentina a tot revenit în ţară, acasă, să-şi revadă prietenii, rudele, locurile dragi. De câte ori s-a întors în România, a lăsat mărturii a legăturilor sale româneşti şi a crezului său poetic, cum ar fi volumul de versuri “Dialog” scris în 2011 în colaborare cu Ana Anton, o altă huşeancă cu care a fost colegă de la grădinită şi-a legat de-atunci o prietenie pe viaţă. Sau cartea bilingvă de versuri “De la imposibil la posibil – From Impossibil to Possible”, publicată în 2013 şi prezentată la Târgul de carte Axis Libri din Galaţi, împreună cu volumul de versuri “Oglinzi” scris în colaborare cu prietena ei, Violeta Ionescu, renumită poetă şi scriitoare din Galaţi.
Vasilica Grigoraş, prietena cea mai bună a Valentinei de la începutul studenţiei şi “sora spirituală” cum le place ambelor să se numească, a mărturisit într-un articol că Valentina a plecat din tară ca “să contruiască poduri spirituale şi culturale”. Şi avea perfectă dreptate. Este ceea ce Valentina face de câţiva ani buni, traducând şi editând antologiile de poezie “Poetical Bridges – Poduri Lirice”. A scos deja două volume la Editura Scripta manent din Napier, Noua Zeelandă, primul în 2016 şi al doilea, recent tipărit la PIM, Iaşi. În fiecare volum sunt incluşi 12 poeţi de origine română şi 12 poeţi din Noua Zeelandă.
Valentina, a început să clădească aceste poduri lirice după ce a realizat că prietenii ei poeţi din România nu aveau cunoştinte despre poeţii şi poezia din Noua Zeelandă şi invers, colegii ei de la cenaclul pe care-l frecventa, nu ştiau nimic despre poeţii şi poezia românească.
Valentina s-a gândit că asta era o oportunitate să apropie cele două ţări şi culturi aflate la capetele opuse ale lumii. Şi asta a început să facă prin cele 48 de poduri spirituale contruite până în prezent. A fost modul ei de a-şi arăta dragostea pentru pământul care i-a format temelia, pentru prietenii ei scriitorii cu care a ţinut permanent legătura, pentru poezia şi cultura românească care merită din plin să fie popularizate la nivel universal.
Câteva detalii despre activitatea literară şi ştiintifică a Valentinei Teclici, vor completa poate portretul acestei românce autentice care nu şi-a uitat nici limba, nici neamul, nici colegii de condei.
Ca poetă, a debutat în revista Zorile (nr. 2/1968) a Liceulu I “Cuza Vodă” din Huşi. Cartea ei de debut, „De la noi din grădiniţă” (versuri, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1986) a obţinut un premiu naţional. Valentina a publicat 17 cărţi incluzând lucrări de sociologie, versuri şi povestiri pentru copii, poezie, unele fiind traduse în franceză, engleză şi Te Reo (maoră). Creaţia ei este inclusă în dicţionare literare româneşti. Poezii şi fragmente din creaţia ei pentru copii sunt incluse în bibliografii şi manuale şcolare pentru învăţământul primar şi gimnazial din România. A publicat poezii, povestiri, teatru în numeroase reviste literare şi antologii din România, Noua Zeelandă, Australia, Canada şi SUA.
În 1999, a obţinut doctoratul în sociologie la Facultatea de Sociologie-Psihologie-Pedagogie, Universitatea Bucureşti, cu o temă despre copiii străzii, prima lucrare cu acest subiect în România.
Este membră a Uniunii Scriitorilor Bucureşti, Secţia pentru copii şi tineret (1993), a Societăţii Poeţilor în Viaţă din Hawke’s Bay (2013) şi a Societăţii de Poezie din Noua Zeelandă (2013).
Încă o dată îi urăm Valentinei, bine ai revenit sub cerul ciocârliei şi-al doinei româneşti!

Vaslui, 15 octombrie 2018